ICCJ. Decizia nr. 4042/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 45/2004, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț.J., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale și pe cale de consecință, a dispus anularea Ordinului MP nr. 280/2004 privind trecerea în rezervă a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul și-a îndeplinit în mod conștiincios atribuțiile de serviciu, așa după cum acestea au fost menționate în fișa postului, iar faptul că, pe lângă acestea a mai îndeplinit și ordinele mai puțin legale date de comandantul unității, nu poate fi considerat ca o abatere gravă, de natură a atrage sancțiunea aplicată conform art. 80 lit. b) din Legea nr. 80/1995.
împotriva acestei sentințe, în temeiul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru următoarele considerente:
în mod greșit, prin încheierea din 8 iulie 2004, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, cerere formulată de pârâtă în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., determinat de faptul începerii urmării penale împotriva reclamantului.
Aceeași hotărâre este criticată și sub aspectul soluționării fondului, mai exact a greșitei înlăturări a excepției privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile introducerii acțiunii judecătorești. în opinia recurentei, argumentul instanței de fond, potrivit căruia caracterul obligatoriu al procedurii prealabile administrative a fost înlăturat prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. (4) și art. 154 din Constituție, este greșit, deoarece, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, ce constituie un act normativ cu caracter special și, deci, prioritar față de dispozițiile legii generale. Totodată, el era în vigoare la data introducerii acțiunii.
în plus, recurenta a precizat că procedura administrativă prealabilă acțiunii în contencios a fost și este obligatorie și doar procedura administrativ-jurisdicțională este facultativă, astfel încât prevederile constituționale se referă la această din urmă procedură, ca fiind facultativă.
Cum în speță, procedura prealabilă administrativă era obligatorie, iar memoriile depuse de petent, sunt anterioare emiterii ordinului contestat, recurenta a considerat că în mod evident, prima instanță trebuia să respingă acțiunea, ca inadmisibilă.
Recurenta a mai criticat sentința, și sub aspectul netemeiniciei acesteia, deoarece, deși nu a avut toate documentele și probele necesare și a căror prezentare ea însăși le-a dispus în ședința din 12 iulie 2004, totuși a trecut la soluționarea cauzei. Pentru lipsa unor probe hotărâtoare, se impune respingerea acțiunii, ca insuficient stabilite împrejurările de fapt ale cauzei, s-a solicitat casarea cu trimitere a cauzei.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat pentru următorul considerent:
în fața instanței de fond, precum și în recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat faptul că, potrivit adreselor nr. 9/P din 4 iunie 2004 și din 25 ianuarie 2005, ale Parchetului Militar Craiova, împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu serviciul.
Precizările recurentei nu au fost contestate.
în condițiile în care, așa după cum rezultă din hotărârea Consiliului de judecată și din procesul-verbal de ședință întocmit la locul de muncă al intimatului, faptele ce i s-au imputat, au legătură cu faptele pentru care s-a început urmărirea penală, suspendarea judecării cauzei trebuia dispusă, deoarece erau operante dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Constatându-se, așadar, că dispozițiile legale privind suspendarea soluționării cauzei, au fost greșit interpretate și aplicate, a fost admis recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost casată sentința, precum și încheierea de ședință și s-a dispus suspendarea soluționării cauzei.
Deoarece hotărârea ce se va pronunța în cauza penală, va fi determinată în soluționarea fondului prezentului litigiu, suspendarea va dăinui până la judecarea definitivă a respectivei cauze.
Față de această împrejurare, criticile referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii, precum și la caracterul nefondat al acesteia, nu vor mai fi analizate, urmând ca ele să facă obiectul verificărilor, ulterior soluționării cauzei penale, evident, concomitent cu aprecierea hotărârii ce se va da în această din urmă cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4066/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4036/2005. Contencios → |
|---|
