ICCJ. Decizia nr. 4338/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Rejudecând pricina după casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1228 din 17 decembrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului O.S., în contradictoriu cu pârâții C.N.T.E.E. T. București, Casa de Pensii a municipiului București și Oficiul de Pensii al sectorului 3 București, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a respins recursul reclamantului.
împotriva deciziei prin care s-a respins recursul, O.S. a formulat contestație în anulare, dar aceasta a fost respinsă prin decizia nr. 5297 din 29 iunie 2004, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca tardivă.
Și împotriva acestei decizii, O.S. a formulat contestație în anulare, cerere respinsă prin decizia nr. 216 din 18 ianuarie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, în baza dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Decizia nr. 216 din 18 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost atacată cu o contestație în anulare, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia acesteia, apreciindu-se că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 318, ale art. 320 alin. (3) și cele ale art. 319 alin. (3) C. proc. civ.
Contestația în anulare formulată în cauză este inadmisibilă.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, iar conform art. 319 alin. (1), cererea se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.
într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs, pe lângă situațiile prevăzute de art. 317 din același cod, mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze recursul dintre motivele de modificare sau de casare.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată, iar potrivit dispozițiilor art. 321 din același cod nu se poate face o nouă contestație, pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Prin urmare, avându-se în vedere dispozițiile procedurale mai sus arătate, se constată că a accepta teza admisibilității contestației în anulare formulată în cauză de O.S., ar echivala cu acceptarea perpetuării continue a unei căi de atac extraordinare în afara limitelor prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care s-a admis excepția inadmisibilității contestației în anulare și a fost respinsă cererea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4301/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4048/2005. Contencios → |
|---|
