ICCJ. Decizia nr. 4130/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 62 din 17 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, a anulat hotărârea nr. 986 din 28 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiu militar cuprinsă între 11 iunie 1955 - 20 iunie 1957.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din actele depuse în probațiune, respectiv, livretul militar și fișa de evidență militară, aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada 11 iunie 1955 - 20 iunie 1957, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, fiind folosit ca mână de lucru și neavând calitatea de soldat; precaritatea evidențelor privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii nu poate duce la pierderea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002; reclamantul, efectuând stagiul militar în detașamente de muncă, beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002,
împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
în motivarea recursului, pârâta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond i-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși acesta nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci într-o unitate militară, respectiv U.M. 03939 Timișoara, care nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii; mențiunea înscrisă în livretul militar al reclamantului atestă faptul că acesta, în timpul stagiului militar, a prestat muncă în cadrul Armatei Române.
Prin motivele de recurs, pârâta a invocat și excepția tardivității acțiunii reclamantului, în raport cu data comunicării hotărârii contestate de acesta, comunicare ce s-a făcut prin poștă, conform borderoului de expediere nr. 102 din 24 aprilie 2003.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit reglementării art. 1 și 2 din Legea nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de această lege îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
La fila 5 din livretul militar al intimatului reclamant este menționat că în perioada 11 iunie 1955 - 20 iunie 1957, acesta a efectuat stagiul militar la U.M. 03939 Timișoara și că în timpul stagiului militar a prestat muncă. Acest fapt este atestat și de U.M. 02405 Pitești, prin adresa de răspuns către intimatul-reclamant, nr. CTD/177 din 11 iulie 2003.
în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că din livretul militar și din fișa de evidență militară aflate la dosarul cauzei, rezultă că "reclamantul nu a avut calitatea de soldat în armată și a fost folosit la muncă", ori această concluzie nu putea fi reținută, din moment ce la dosarul cauzei nu se află fișa de evidență militară a intimatului-reclamant, care urmează a fi comparată în raport cu mențiunile din livretul militar.
Adresa de răspuns a U.M. 02405 Pitești clarifică situația intimatului-reclamant, în sensul că acesta și-a efectuat stagiul militar într-o unitate a Ministerului Apărării Naționale, și nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Dacă instanța de fond a avut îndoieli cu privire la informațiile date de unitatea militară menționată, era necesar ca aceasta să solicite, atât comunicarea fișei de evidență militară, cât și precizări de la organele competente, privind caracterul și specificul unității militare la care intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar, precum și regimul pe care acesta l-a avut în timpul efectuării stagiului. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât însuși intimatul-reclamant precizează în acțiunea introductivă, că unitatea militară l-a care a efectuat stagiul militar, avea profil de construcții.
Deși din acțiunea introductivă, expediată prin poștă la data de 23 decembrie 2004 și înregistrată la instanța de fond, la data de 5 ianuarie 2005, rezultă că reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis la data de 28 ianuarie 2003 și comunicat acestuia, la data de 12 februarie 2004, instanța de fond nu a solicitat dovezi privind comunicarea acestui act.
Față de cele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) și alin. (3) și cele ale art. 313 C. proc. civ., recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4134/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4129/2005. Contencios → |
|---|
