ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 211 din 30 martie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 15723 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 2 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu, dobândind, astfel, statutul de refugiat al părinților și suportând împreună cu aceștia, consecințele materiale și morale ale refugiului; în ceea ce privește acordarea drepturilor prevăzute de lege, nu s-ar justifica un tratament diferențiat față de copiii ce s-au aflat în refugiu, indiferent de faptul că aceștia s-au născut înainte sau în timpul refugiului părinților lor.
împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinții care s-au refugiat anterior nașterii sale și nici nu a suferit persecuții etnice, localitatea de naștere aparținând Statului Român; împrejurarea că, din motive de echitate, este legitimă acordarea unor drepturi reparatorii, și pentru copiii născuți în refugiu, nu permite instanței de judecată să poată adăuga la lege sau să dea alte interpretări, acordarea unor drepturi reparatorii și pentru persoanele născute în refugiu, fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din certificatul de naștere și din cartea de identitate aparținând intimatei-reclamante, cu cele din hotărârea nr. 3723 din 10 octombrie 2002, prin care pârâta a recunoscut numitei P.M., mama intimatei-reclamante, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că intimata-reclamantă s-a născut la data de 2 martie 1944, în localitatea de refugiu a părinților săi care, la data de 29 noiembrie 1940, anterior nașterii intimatei-reclamante, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, Zalău, în localitatea Deva, refugiul fiind determinat din motive de persecuție etnică, ca urmare a trecerii, în septembrie 1940, a ținutului românesc Ardealul de Nord, sub jurisdicția Statului Ungar.
Dată fiind situația prezentată, intimata-reclamantă, începând cu data nașterii sale, respectiv, 2 martie 1944, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suportând împreună cu aceștia, consecințele morale și materiale ale refugiului, astfel că aceasta beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, Statul Român având obligația de a acorda protecție și sprijin, în mod egal, pentru toți cetățeni săi care au suportat consecințele refugiului, fără a se face vreo diferențiere în ceea ce privește copii născuți înainte sau în timpul refugiului părinților, așa cum, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4149/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4180/2005. Contencios → |
|---|
