ICCJ. Decizia nr. 4180/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2004 și precizată la data de 12 octombrie 2004 și la data de 10 noiembrie 2004, reclamanta M.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Autoritatea Națională pentru Persoane cu handicap și Inspecția Regională București, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că pârâtele au refuzat să-i răspundă la petițiile și cererile înregistrate la aceste instituții, fie nu au răspuns, fie nu au răspuns la obiect, și anume: a) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la adresele nr. 335481 din 14 iunie 2004, nr. 118 din 12 iulie 2004 și nr. 124/2004; 2) Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, adresele nr. 11570 din 12 iulie 2004, la care s-a primit răspunsul nr. 11811 din 12 august 2004; 3) Inspecția Regională București, la adresa nr. 1503 din 10 decembrie 2003, cu completările nr. 252/2004 și nr. 318/2004, nr. 688/2004, nr. 519 din 7 aprilie 2004, nr. 689 din 6 mai 2004, nr. 706 din 12 mai 2004, nr. 690 din 6 mai 2004.
Să se stabilească dacă pârâtele au respectat prevederile legale și să fie obligate să răspundă la lucrările enumerate în acțiune.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că autoritățile pârâte nu au răspuns la cererile formulate sau au răspuns necorespunzător.
în cauză, pârâta Inspecția Regională București a invocat excepția tardivității introducerii cererii, iar pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap a invocat excepția necompetenței materiale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3208 din 8 decembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta M.L., ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, înainte de a cere tribunalului, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, nu s-a adresat autorității administrative, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
în prealabil, recurenta a solicitat repunerea în termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată la adresa indicată prin cererea de recurs și că a luat cunoștință de conținutul acesteia, abia la data de 10 ianuarie 2005.
în susținerea admiterii cererii de repunere în termenul de recurs, recurenta a invocat încălcarea de către Curtea de Apel București, a dispozițiilor Legii nr. 163/2003 Cap. I Titlul II, în ceea ce privește obligativitatea înregistrării cererilor venite prin poșta electronică, astfel că cererea formulată, prin care solicită comunicarea sentinței la o anumită adresă, nefiind înregistrată în termen, nu a ajuns la dosarul cauzei.
Totodată, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, arătând că în mod neîntemeiat, Curtea de Apel București i-a respins cererea ca inadmisibilă.
în cadrul dezbaterilor în ședința publică din 23 iunie 2005, recurenta-reclamantă a susținut că în cauză sunt incidente motive de casare de ordine publică, respectiv încălcarea dreptului la apărare cu ocazia soluționării în fond a pricinii, prin nerespectarea obligației de comunicare a înscrisurilor depuse de pârâtă, invocând nulitatea încheierii de ședință din 8 decembrie 2004, pronunțată în dosarul de fond.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că recursul a fost motivat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul de recurs [art. 306 alin. (1) C. proc. civ.].
în speță, se constată că recursul declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 3208 din 8 decembrie 2004, a Curții de Apel București, a fost motivat peste termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv 15 zile.
Urmează, astfel, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la nulitatea recursului.
Cererea de repunere în termenul legal de declarare a recursului formulată de recurentă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
în cauza de față nu se poate aplica o repunere în termenul legal de recurs.
Cererea privind recomunicarea sentinței civile, pronunțată în dosarul nr. 3502/C/2004, la o altă adresă transmisă de reclamantă, prin poșta electronică, a fost soluționată, în sensul respingerii acesteia, negăsindu-se justificată recomunicarea hotărârii la o altă adresă.
Sentința civilă nr. 3208 din 8 decembrie 2004, a Curții de Apel București, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de agentul procedural, a fost comunicată recurentei, la data de 27 decembrie 2005, cu respectarea dispozițiilor art. 90 și urm. C. proc. civ., la adresa indicată prin acțiunea introductivă, iar cererea privind recomunicarea sentinței a fost transmisă prin poșta electronică, la data de 29 decembrie 2005.
Nu pot fi primite ca fiind de ordine publică, nici motivele invocate de recurentă, cu ocazia dezbaterilor în fond.
Sunt de ordine publică excepțiile cu privire la competența materială a instanței, autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului la acțiune.
Recurenta a invocat nulitatea încheierii de ședință din 8 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3502/2004, prin încălcarea dreptului la apărare, susținând, în esență, că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Verificându-se actele și lucrările dosarului, se constată că susținerile reclamantei nu sunt fondate.
Așa cum rezultă din practicaua și considerentele sentinței civile nr. 3208 din 8 decembrie 2004, prima instanță a pus în discuția părților, excepția inadmisibilității acțiunii, la dosar fiind consemnate concluziile reprezentanților părților prezente.
Reclamanta, însă, a fost lipsă la apelul nominal făcut în ședință publică, deși a avut termenul în cunoștință pentru data de 8 decembrie 2004.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că în cauză nu se regăsesc motive de admitere a cererii de repunere în termen sau motive de casare de ordine publică, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4123/2005. Contencios → |
|---|
