ICCJ. Decizia nr. 429/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 429/2005
Dosar nr. 6580/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 4587 din 25 noiembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în Iugoslavia şi a fost supusă aceluiaşi regim de refugiat, ca şi părinţii săi.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că strămutarea familiei acesteia şi ducerea tatălui său, la muncă forţată, s-a datorat războiului, şi nu persecuţiei etnice, pentru care situaţia reclamantei nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta A.M., reiterând motivele din acţiunea introductivă de instanţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile limitativ prevăzute de lege.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
În cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta, care este de naţionalitate maghiară, nu poate invoca strămutarea părinţilor săi, pe motive de persecuţie etnică, provenită din partea autorităţilor maghiare, pentru simplul fapt că statul maghiar nu şi-a persecutat proprii săi cetăţeni de etnie maghiară.
Fără doar şi poate că nu se poate pune la îndoială, strămutarea părinţilor reclamantei, însă acest lucru s-a datorat războiului, iar nu persecuţiei etnice, aşa încât reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 45/2005. Contencios → |
|---|
