ICCJ. Decizia nr. 4273/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, la 19 august 2005, SC R. SA Odorheiul Secuiesc a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. 1125 din 2 august 2002, încheiat de Garda Financiară Centrală, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii prin care a solicitat anularea procesului-verbal menționat și a deciziei nr. 486 din 30 septembrie 2002, a Ministerului Finanțelor Publice.
în motivarea cererii arată, în esență, că a fost obligată nejustificat la plata sumei totale de 4.811.683.651 lei, cu titlu de diferențe impozit pe salarii, majorări de întârziere și penalități, că a atacat pe cale administrativă și apoi în justiție, această măsură și că inițial, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin încheierea nr. 377 din 25 noiembrie 2002, a dispus suspendarea executării actelor atacate, măsură menținută prin sentința nr. 223 din 7 iulie 2003, a aceleiași instanțe.
Mai arată că prin decizia nr. 223 din 18 ianuarie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Târgu Mureș care, prin sentința nr. 177 din 13 iunie 2005, a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate, ca inadmisibilă.
Garda Financiară - Comisariatul General a formulat întâmpinare, prin care solicită ca cererea de suspendare a executării procesului-verbal să fie respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere că art. 9 din Legea nr. 29/1990 a prevăzut posibilitatea, pentru reclamantă, de a cere suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii și Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința nr. 177 din 13 iunie 2005, a soluționat în fond cauza, respingând-o ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare a executării a fost respinsă ca inadmisibilă.
Analizându-se cererea formulată de SC R. SA Odorheiul Secuiesc, se rețin următoarele:
Prin sentința nr. 177 din 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea prin care SC R. SA a solicitat anularea deciziei nr. 486 din 30 septembrie 2002, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal din 2 august 2002, încheiat de Garda Financiară Centrală (în prezent Garda Financiară - Comisariatul General).
în motivarea sentinței se arată, printre altele, că cererea de suspendare a procesului verbal s-a respins ca inadmisibilă pentru că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2001, nu ale art. 9 din Legea nr. 29/1990 invocate de reclamantă ca temei juridic al cererii de suspendare.
Prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Conform prevederilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ., "instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate".
Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (aplicabilă în cauza de față) a stabilit că "în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii".
Din cele două dispoziții legale citate se desprinde concluzia că la instanța de fond se poate cere suspendarea executării actului contestat, până la soluționarea cauzei de către aceasta, iar instanța care soluționează recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs.
Cum instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, iar prin prezenta cerere se solicită suspendarea executării actului administrativ, se constată că o astfel de cerere apare ca inadmisibilă, ținându-se cont și de faptul că hotărârea recurată nici nu este susceptibilă de executare.
Astfel fiind, a fost respinsă cererea de suspendare a executării procesului-verbal contestat, ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4277/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4261/2005. Contencios → |
|---|
