ICCJ. Decizia nr. 4277/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 5 octombrie 1995, I.L. Baia Mare a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș și Garda Financiară, secția Baia Mare, solicitând anularea deciziei nr. 520 din 21 septembrie 1995 și a procesului-verbal din 7 aprilie 1995, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumei de 744.080.779 lei, reprezentând accize, penalități și majorări de întârziere.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsurile dispuse de organul de control sunt nelegale, procesarea alcoolului și livrările de băuturi alcoolice având loc cu respectarea normelor în materie și cu plata tuturor taxelor datorate bugetului de stat.
Prin sentința civilă nr. 136 din 9 mai 1996, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a respectat reglementările financiar-contabile în vigoare, contractul de colaborare nr. 2/1994 cu SC S. SRL Baia Mare fiind încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 42/1993, privind plata accizelor, sumele stabilite prin actul de control fiind legal datorate.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta I.L. Baia Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a menționat că instanța de fond a reținut în mod eronat fictivitatea contractului de colaborare, în realitate actul fiind valabil încheiat, iar prevederile acestuia, respectate de cele două societăți comerciale care și-au achitat integral toate obligațiile către bugetul de stat, inclusiv plata accizelor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod justificat că prin întocmirea și derularea contractului dintre SC S. SRL și I.L., prin care fiecare parte devenea simultan furnizorul și beneficiarul celeilalte părți și prin acceptarea de către reclamantă, de a cumpăra alcoolul dublu rafinat la un preț mult diminuat față de prețul pieței, prin aceasta micșorându-se costul materiei prime, deci a accizelor datorate, s-a produs prejudicierea bugetului statului, prin eludarea prevederilor Legii nr. 42/1993 și a Normelor metodologice de aplicare nr. 5188/1993.
în consecință, organul de control a recalculat în mod corect accizele datorate de reclamantă care, vânzând alcoolul sub prețul de achiziție, a diminuat baza de calcul a taxelor speciale de consumație datorate bugetului de stat.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4238/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4273/2005. Contencios → |
|---|
