ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 iunie 2004, SC M.D. SA Brăila a solicitat anularea deciziei nr. 157 din 31 mai 2004 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a procesului-verbal de control nr. 26987 din 2 martie 2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Brăila, exonerarea de plata sumei de 6.267.023.505 lei, din care 1.954.024.707 lei reprezentând contribuții la asigurările sociale; 4.029.664.337 lei dobânzi C.A.S. și 289.334.461 lei penalități de întârziere aferente contribuției la asigurările sociale.
Totodată, s-a solicitat și suspendarea executării actelor atacate și a somației de plată, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși a calculat corect sumele datorate, asigurările sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 145/1997 și a folosit în mod corect formula prevăzută de lege, totuși autoritățile fiscale au anulat greșit reducerea de 7%, neținând cont de faptul că agentul economic nu putea aplica o formulă de calcul prevăzută într-o normă, anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 6/F din 31 ianuarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele atacate și a exonerat reclamanta de plata datoriilor fiscale stabilite prin acestea, reținând, în esență, că aceasta a făcut dovada existenței unui interes proteguit de lege, în sensul că, deși a achitat sumele datorate bugetului de stat, astfel cum rezultă din concluziile expertizei contabile, totuși, printr-o apreciere eronată a autorităților fiscale, a fost impusă la plata unei sume nedatorate către bugetul de stat.
Instanța de fond a mai reținut că neexistând omisiuni sau întârzieri la plată, reclamantei îi profită dispozițiile art. 3 §. 4 din O.U.G. nr. 2/1999, privitoare la reducerea cu 7% a sumelor datorate cu titlu de contribuții la bugetul asigurărilor de stat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și ale art. 3041C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate în cauză se susține că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, invocând doar concluziile raportului de expertiză și interpretând eronat actul juridic dedus judecății.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a procedat atât la reiterarea dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 145/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 55 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, cât și cele ale pct. 14 alin. (2) din Ordinul nr. 819/117/1998, coroborat cu prevederile pct. 4 din O.U.G. nr. 30/1998 și pct. 8. lit. f) din Norma din 1999 privind modul de încasare a contribuțiilor sociale de sănătate, cât și la indicarea, formulelor de calcul corecte în opinia recurentului, pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 31 martie 2001, cu exemplificări de calcul.
Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse sentinței instanței de fond, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, pretinsa diminuare a contribuției vărsate la asigurările sociale ca urmare a calculării eronate a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată persoanelor prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 145/1997 și a plății în plus persoanelor incapabile de muncă vizate de respectivul articol, se bazează pe o altă formulă de calcul decât cea utilizată de societate, dar care a fost stabilită printr-o normă publicată anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4353/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4342/2005. Contencios → |
|---|
