ICCJ. Decizia nr. 4342/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2003, Spitalul Municipal Băilești, județul Dolj, a solicitat anularea deciziei nr. 1870 din 3 aprilie 2003 a C.A.S. Dolj, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva notei de constatare nr. 707 din 17 februarie 2003, a Serviciului audit Intern și Control Furnizori a pârâtei, ca fiind nelegală.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei atacate.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea persoanelor accidentate și agresate, stabilite prin hotărâri judecătorești, imputarea acestora este ilegală în perioada în care există posibilitatea și chiar sunt în curs de desfășurare, recuperări ale sumelor stabilite și a dobânzilor legale; anularea zilelor de spitalizare din motivul lipsei dovezii calității de asigurat este ilegală, întrucât s-a făcut dovada calității bolnavilor; anularea drepturilor salariale acordate medicului anatomopatalog este greșită în raport cu dovezile existente atât în evidența Spitalului de Urgență Craiova, cât și în cea a Spitalului Băilești, cu privire la toate analizele medicale efectuate de respectivul medic; imputarea sumelor ce reprezintă depășirea cheltuielilor cu carburanți este, de asemenea, greșită, întrucât un singur autoturism din dotarea spitalului este în stare de funcționare, fiind utilizat atât pentru transportul de persoane, cât și pentru aprovizionare; imputarea sumelor ce reprezintă depășirea cheltuielilor cu hrana, nu se justifică, în raport cu faptul că o depășire de 14.830.074 lei în luna martie 2002, este nesemnificativă în raport cu faptul că pe total an (2001 și 2002) erau economii la alimente; imputarea sumei neutilizate la finele anului 2002, de 19.211.773 lei, în subprogramul privind tuberculoza, nu se justifică, întrucât respectiva sumă a fost utilizată pentru plata unor datorii la medicamente pentru acest program, astfel cum rezultă din documentele justificative, precum și din prevederile art. 12 pct. 2 din H.G. nr. 41/2002.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 361 din 19 mai 2003, a declinat competența soluționării cauzei, Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art. 26 alin. 7 din O.G. nr. 119/1999, aprobată prin Legea nr. 301/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 741 din 26 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte procesul-verbal de control nr. 707 din 17 februarie 2003, precum și decizia nr. 1870 din 3 aprilie 2004, a C.A.S. Dolj, în sensul menținerii acestor acte numai pentru suma de 8.471.374 lei, cost tratament și 1.154.687 lei, penalități, reținând, în esență, că din probele administrate în cauză, în principal din raportul de expertiză contabilă judiciară, precum și din suplimentul la acesta, rezultă cu certitudine temeinicia susținerilor Spitalului Municipal Băilești, cu excepția cheltuielilor de spitalizare doar în 9 cazuri.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, C.A.S. Dolj, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
în dezvoltarea motivelor de recurs, fără a le încadra juridic conform dispozițiilor art. 3021_i 304 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond: a diminuat suma reprezentând contravaloarea spitalizării, întrucât la momentul efectuării controlului nu s-au prezentat toate actele doveditoare; a considerat că plata salariului medicului anatomopatolog trebuia făcută de reclamant, iar nu de Spitalul Clinic nr. 1 Craiova; a însumat normativul de carburanți, pentru cele două autovehicule și l-a aplicat la unul singur, ignorând dispozițiile legale în materie; a reținut că suma de 19.221.773 lei reprezentând o parte din finanțarea C.A.S. Dolj pentru un program special, a fost utilizată pentru plata unor medicamente din acest program.
Examinând cauza și soluția pronunțată, în raport cu toate criticile formulate, cu întregul probatoriu administrat, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în primul rând, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recurenta-pârâtă solicită modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii spitalului, în condițiile în care motivele de recurs, neîncadrate juridic, nici nu vizează toate aspectele acesteia. Astfel, referitor la cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanelor accidentate sau agresate, față de care reclamanta se afla înăuntrul termenului de prescripție și, de altfel, a și recuperat sumele respective și a efectuat plata cu Ordinul nr. 653/2003, recurenta nu a formulat critici, cum, de altfel, nu le-a formulat nici cu privire la cheltuielile cu hrana din luna martie 2002.
în al doilea rând, se constată că nici motivul de recurs referitor la anularea unor zile de spitalizare nu poate fi admis, întrucât din analiza tuturor documentelor existente în arhiva unității și analizate de expert, a rezultat cu certitudine calitatea de asigurat medical a bolnavilor, cu excepția a 9 cazuri pe care, de altfel, instanța de fond le-a avut în vedere și a menținut actele atacate, în limita costului tratamentului și a penalităților aferente acestora.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează greșita salarizare a medicului anatomopaolog, se reține că în mod corect instanța de fond a reținut, pe de o parte, că acesta a fost încadrat la Spitalul municipiului Băilești, ca urmare a Ordinului de repartizare nr. 366/1998, a Ordinului ministrului sănătății nr. 622/1998 și a dispoziției de repartizare nr. 8/2000 a Direcției de Sănătate Publică Dolj, iar, pe de altă parte, că acesta a prestat efectiv munca pentru care a fost angajat, chiar dacă în anumite situații (de mai mare complexitate) era obligat să-și desfășoare activitatea și în laboratorul de analize al Spitalului de Urgență din Craiova, astfel cum rezultă din registrele de examene histopatologice și citotumorale depuse la dosar.
Referitor la motivul de recurs ce vizează suma de 74.469.450 lei, reprezentând cheltuieli cu carburanți efectuate de spital, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, pe de o parte, că, în raport cu faptul că auditarea activității specifice s-a realizat pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2002, erau aplicabile parțial dispozițiile O.G. nr. 80/2001, aprobată prin Legea nr. 247/2002, cu modificările intervenite până la 31 decembrie 2002.
Pe de altă parte, se reține atât faptul că nu s-a contestat că spitalul a utilizat un singur autoturism, deși avea în dotare două autoturisme, cât și faptul că per total, cheltuielile cu carburanți nu au depășit normativul pentru două autoturisme.
De altfel, se constată că și legiuitorul a avut în vedere situațiile deosebite și de urgență [art. 5 alin. (2)], statuând prin alin. (4) al art. 5 din O.G. nr. 80/2001, "că nu se consideră depășiri la consumul de carburanți normat pe autoturism, consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituții".
Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile formulate acesteia total nefondate, a fost respins recursul declarat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4346/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4301/2005. Contencios → |
|---|
