ICCJ. Decizia nr. 4348/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 9 noiembrie 2004, reclamanta I.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună anularea hotărârii nr. 9227 din 13 octombrie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin hotărârea a cărei anulare se solicită, a fost vătămată în drepturile sale, conferite prin Legea nr. 189/2000, întrucât i s-a refuzat acordarea drepturilor stabilite prin acest act normativ, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 14 octombrie 1941, în localitatea Parța, județul Timiș, unde părinții săi erau strămutați, începând cu anul 1940, din județul Caliacra (Bulgaria).
Prin sentința civilă nr. 154/CA/R din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei I.A., a anulat hotărârea nr. 9227 din 13 octombrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. A obligat pârâta, la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că este de necontestat faptul că reclamanta a avut domiciliul imediat după naștere, la părinții săi, deci domiciliu de persoană strămutată, în sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar la data de 15 septembrie 1940, când părinții săi au fost strămutați, nici măcar nu era concepută, nașterea intervenind după 11 luni de la data acestei strămutări.
De asemenea, recurenta susține că reclamanta ar fi putut beneficia de drepturile stabilite de legea menționată, doar în situația în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile corespunzător perioadei legale de concepție a copilului de la data strămutării părințiilor, și nu la 330 zile, cum s-a născut de fapt.
Recurenta a invocat Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, persoanele concepute înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat în septembrie 1940, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile, motiv pentru care recursul declarat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4212/2005. Contencios → |
|---|
