ICCJ. Decizia nr. 4350/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 19 ianuarie 2005, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 14046/809 din 6 decembrie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena din 1940.
Prin sentința civilă nr. 529 din 25 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.M., a anulat hotărârea nr. 14046/809 din 6 decembrie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 22 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta se încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, dispozițiile normative în materie neînlăturând persoanele născute în perioada strămutării părinților lor, de la stabilirea calității de beneficiar al legii menționate, de la acordarea drepturilor corespunzătoare, din considerente de echitate nejustificându-se un tratament discriminatoriu, consecințele refugierii autorilor lor răsfrângându-se sub toate aspectele, și asupra copiilor născuți în perioada refugiului.
în consecință, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada motivelor din cererea înregistrată la pârâtă, atât cu actele de stare civilă, înscrisurile eliberate de Arhivele Naționale, cât și cu declarațiile martorilor autentificate notarial.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât la data refugiului părinților săi nu era nici măcar concepută, nașterea producându-se la un interval de doi ani și jumătate de la acest refugiu.
în sprijinul susținerilor sale, recurenta Casa de Pensii a municipiului București invocă adresa nr. 3423 din 26 septembrie 2002 a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care se recunosc drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanelor care s-au născut la un interval de 300 de zile de la data la care începe refugiul părinților, corespunzător perioadei legale de concepție a copilului, prevăzută de Codul familiei și cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii.
Totodată, recurenta critică faptul că instanța de fond nu s-a limitat să aprecieze legalitatea actului administrativ anulat, exclusiv în raport cu documentele prezentate comisiei de specialitate a pârâtei.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut la data de 22 iulie 1944, când părinții săi erau strămutați din localitatea de domiciliu, Sâncraiul de Mureș, județul Mureș, în localitatea Sârmăsel, județul Cluj, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Precizările nr. 3423/2002, emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, aduse ca argument de recurentă, adaugă la lege și sunt de natură a anihila în mod nejustificat drepturile reclamantei.
Cum, prin acte cu putere juridică inferioară nu se poate adăuga la lege și nu se pot bloca drepturi dobândite legitim, Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că reclamanta, născută pe timpul refugiului părinților săi, a dobândit încă de la naștere, statutul de refugiată, ca și părinții săi, urmând să beneficieze de actele reparatorii instituite de Statul român.
Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia instanța de fond ar fi administrat în cauză mijloace de probă suplimentare, care nu au fost prezentate comisiei de specialitate a pârâtei, înainte ca aceasta să emită hotărârea atacată.
în virtutea rolului său activ și ca urmare a faptului că normele procedurale permit acest lucru, instanța de fond a procedat corect acceptând aceste dovezi noi.
în raport cu cele arătate, s-a observat că recursul de față este nefondat, fiind respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4380/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4351/2005. Contencios → |
|---|
