ICCJ. Decizia nr. 4371/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția civilă, la data de 29 noiembrie 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii acesteia, nr. 8752 din 31 august 2004 și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada în care a efectuat stagiul militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată și livretul militar.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că unitățile militare în care reclamantul a muncit în timpul efectuării stagiului militar, nu au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Prin sentința nr. 188 din 3 februarie 2005, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și, având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Suceava.
în urma declinării, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a judecat pe fond cauza și, prin sentința civilă nr. 159 din 20 aprilie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că din mențiunile înscrise în livretul militar rezultă că, în perioada 26 septembrie 1952 - 3 februarie 1953, reclamantul a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară ce nu aparținea Direcției Generale a Serviciului Muncii; cu privire la celelalte mențiuni din livretul militar al reclamantului, referitoare la alte perioade în care acesta și-a desfășurat serviciul militar, instanța a reținut că nu sunt lizibile și, deci, nu pot conduce la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât din livretul militar rezultă că a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă, fiind îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință eliberată de U.M. 02405 Pitești.
în speță, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în livretul militar al recurentului-reclamant, acesta a efectuat stagiul militar în calitate de "muncitor", în două faze sau cicluri distincte:
- primul ciclu, cuprins între 15 august 1949, când a fost încorporat întâia dată, și 12 septembrie 1950, când a fost prima dată lăsat la vatră;
- al doilea ciclu, cuprins între 26 septembrie 1952, când a fost încorporat a doua oară, și 3 februarie 1953, când a fost din nou lăsat la vatră.
Este adevărat că, în cel de-al doilea ciclu, reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate ce nu aparținea Direcției Generale a Serviciului Muncii, însă formațiunile militare în cadrul cărora și-a satisfăcut reclamantul, stagiul militar în primul ciclu, au fost detașamente de lucru aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum rezultă din denumirile lor - "detașamentul Morolui" și "detașamentul Dărmănești", acestea fiind recunoscute ca atare și de Direcția Arhivelor Naționale Istorice și Centrale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu adresa nr. 82738 din 22 decembrie 2003.
Față de cele arătate, a fost admis recursul, casată sentința atacată și, pe fond, constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în temeiul art. 314 C. proc. civ., a fost admisă acțiunea reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4351/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4373/2005. Contencios → |
|---|
