ICCJ. Decizia nr. 4380/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 398/2005, Curtea de Apel Cluj a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice; constată nelegalitatea parțială a deciziei Comisiei Fiscale Centrale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, nr. 6/2004, respectiv a pct. 1 și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1561/2004, pentru aprobarea acestei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că Normele metodologice date în aplicarea art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, definesc noțiunea de "construcție de locuințe" la pct. 1 Anexa nr. 1.
S-a mai reținut de către Curtea de Apel Cluj, că organele administrației locale și centrale au obligația de a pune în executare legile, scop în care emit acte administrative cu caracter inferior și nu pot încălca acest principiu care derivă din dispozițiile art. 73 din Legea nr. 24/2000, cu modificările suferite.
împotriva acestei sentințe au formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii, instanța schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit al actului juridic dedus judecății.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice critică hotărârea judecătorească, pentru că a interpretat eronat dispozițiile art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, decizia nr. 6/2004 fiind legală, întrucât nu adaugă la lege, ci dă eficiență legislativă textului art. 65 din O.G. nr. 7/2001.
Aceleași motive de recurs sunt și ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, aceasta criticând hotărârea judecătorească, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Examinând recursurile, în baza dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sunt nefondate și le-a respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea precizată la 24 februarie 2005, reclamantul P.I. a invocat excepția de nelegalitate a deciziei civile nr. 6/2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, apreciindu-se că este nelegală în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, care circumscriu acordarea facilităților fiscale, aprobată prin Legea nr. 493/2002, precum și Normele metodologice date în aplicarea acesteia, prin Ordinul nr. 1090/2003 și Ordinul nr. 716/2004, întrucât se derogă de la dispozițiile cu caracter normativ superior, fără o normă specială.
De necontestat este faptul că printr-un act normativ inferior nu se pot modifica raporturi juridice reglementate printr-un act normativ superior.
Acest lucru s-a întâmplat prin emiterea deciziei în litigiu, fapt ce adaugă la lege și conduce la aplicarea unor norme de aplicare care se suprapun peste alte norme de aplicare.
Decizia nr. 6/2004 nu poate modifica o ordonanță de guvern, cât și normele date în aplicarea acesteia.
Fără îndoială că în speță sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 7/2001, Legii nr. 493/2002 și Ordinului nr. 1090/2003, organele administrative centrale și locale având obligația de a pune în executare legile.
Față de toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, conform art. 312 C. proc. civ., ale dispozițiilor art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4381/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4350/2005. contencios → |
|---|
