ICCJ. Decizia nr. 4381/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea civilă nr. 394 din 6 mai 2005, a Tribunalului Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ, a fost sesizată Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a se pronunța, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, asupra excepției de nelegalitate a Ordinelor ministrului finanțelor publice nr. 1090 din 8 august 2003 și nr. 716 din 6 mai 2004, excepții invocate de reclamanta B.O., în dosarul nr. 3018/2005.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 484 din 21 iulie 2005, a admis excepția de nelegalitate invocată, constatând nelegalitatea pct. 4 din Normele metodologice date în aplicarea prevederilor art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe venit, anexă la Ordinul nr. 1090 din 8 august 2003, emis de ministrul finanțelor publice.
De asemenea, a constatat și nelegalitatea pct. 2.2 și a subpct. 2.2.3 din Procedura de acordare a reducerii impozitului pe venit pentru construcția de locuințe, anexă la Ordinul nr. 716 din 6 mai 2004, emis de ministrul finanțelor publice.
Instanța reține că prin cele două acte normative contestate s-au încălcat prevederile art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, prin solicitarea în plus a unor documente justificative, decât cele prevăzute în ordonanță, imposibil de obținut, ceea ce face ca un cumpărător al unei locuințe direct de la constructorul care a edificat un bloc, să nu poată beneficia de facilitatea fiscală prevăzută de art. 65 alin. (5) din această ordonanță, cu privire la valoarea materialelor folosite.
împotriva sentinței au declarat un recurs comun, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj, toți prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj.
Susțin că cele două ordine nu mai reglementează în concret modul de aplicare a dispozițiilor art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, fiind emise în aplicarea acestei ordonanțe, prin indicarea actelor necesare dovedirii faptului că este vorba despre construirea unei locuințe proprietate personală și a menționării actelor necesare pentru stabilirea valorii materialelor folosite.
Mai susțin că alin. (5) al art. 65 din O.G. nr. 7/2001 a fost introdus prin Legea nr. 493/2003, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2003 și că această ordonanță a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003, începând cu 1 ianuarie 2004, fiind necesar a se dovedi că materialele s-au folosit la construcție în anul 2003.
Menționează că nu s-au introdus excepții noi prin cele două ordine, prin actele prevăzute în ele urmărindu-se ca persoanele care invocau beneficiul facilității reglementate de art. 65 alin. (5) din O.G. nr. 7/2001, să facă dovada valorii materialelor folosite în anul 2003, pentru realizarea locuințelor proprietate personală.
Consideră că și în situația în care s-ar recunoaște persoanelor interesate, posibilitatea de a depune și alte documente, decât cele expres enumerate la pct. 2.2.3 din Ordinul nr. 716/2004, nu se justifică admiterea excepției de nelegalitate, art. 4 din Legea nr. 554/2004 presupunând cenzurarea actelor administrative, prin raportarea lor la lege, nu prin raportare la anumite aspecte, de natura celor invocate de reclamantă, care vizează o pretinsă imposibilitate de prezentare a unora din documentele justificative menționate în ordine, într-o situație de fapt atipică.
Arată că organul emitent al ordinelor a avut în vedere documentele justificative utilizate în mod obișnuit pentru determinarea plăților și încasărilor în raport cu bugetul statului și întocmirea lor în conformitate cu prevederile H.G. nr. 831/1997.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 433/2002 s-a completat O.G. nr. 7/2001, la art. 5, cu alin. (4), prin care s-a prevăzut că "Pentru construcțiile de locuințe proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit în cuantum de 20% din valoarea materialelor folosite. Se exceptează de la prevederile acestui alineat, cei care construiesc locuințe prin Agenția Națională pentru Locuințe sau beneficiază de alte facilități prevăzute de lege".
La pct. 4 din anexa la Ordinul nr. 1090/2003 și la pct. 2.2.3 din Ordinul nr. 716/2004 s-au prevăzut documentele ce trebuie prezentate de solicitantul facilităților acordate prin art. 5 alin. (4) din ordonanță, parte din aceste documente fiind imposibil de prezentat de către unii solicitanți.
Astfel, în ce privește materialele folosite pentru construcție s-a stabilit ca în borderoul centralizator să se menționeze furnizorul, cantitatea, valoarea, plus autorizația de construire, contractul de vânzare-cumpărare a locuinței, situația definitivă de lucrări și procesul-verbal de recepție.
Or, pentru reclamanta B.O. există imposibilitatea reală de a procura o parte din documentele prevăzute în cele două ordine și în special, cele referitoare la furnizorul materialelor, cantitatea și valoarea acestora, ținându-se cont că a contractat o locuință dintr-un bloc cu mai multe apartamente, ce s-a construit de o societate comercială și nu se poate realiza o repartizare corespunzătoare a lor pentru fiecare apartament în parte.
Prin menționarea în ordine a unor documente imposibil de obținut de către o parte din personale solicitante, acestea nu pot beneficia de facilitatea prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 7/2001, împrejurare care este contrară intenției legiuitorului.
Tocmai din acest motiv apare nelegalitatea dispozițiilor criticate prin excepția invocată.
Ca atare, se constată că instanța de fond a reținut corect că este întemeiată excepția de nelegalitate ridicată de reclamantă, făcând și precizarea că există posibilitatea dovedirii de către aceasta, a valorii materialelor folosite de către constructor la edificarea apartamentului cumpărat, și prin alte mijloace de probă.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc. civ., a fost respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Finanțelor Publice Cluj, ca nefondat.
De asemenea, recursul declarat în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a fost respins ca tardiv formulat, ținându-se cont că s-a promovat peste termenul de 48 de ore de la comunicarea sentinței recurate, astfel cum prevede art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că sentința i s-a comunicat la 19 august 2005, iar recursul s-a introdus la 24 august 2005, deci peste termenul legal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4385/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4380/2005. Contencios → |
|---|
