ICCJ. Decizia nr. 4384/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 29 septembrie 2003, reclamanta SC F. SA Cluj Napoca a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 307 din 16 septembrie 2003, precum și a procesului-verbal de control nr. 12144 din 12 august 2003.
în motivarea cererii se arată că prin actul de control menționat s-a stabilit în sarcina reclamantei, obligația de plată a sumei de 9.873.416.441 lei, reprezentând 611.670.950 lei taxe vamale, 1.966.093.934 lei majorări de întârziere și dobânzi la taxe vamale, 1.668.932.483 lei T.V.A., 5.364.449.679 lei majorări de întârziere și dobânzi la T.V.A. și 262.269.395 lei penalități de întârziere.
Reclamanta susține că cele două acte administrative sunt nelegale, întrucât aceste sume sunt aferente importului unor utilaje realizat în baza Convenției Internaționale de la Montreal din 1992, privind înlocuirea freonului, cu gaz propulsor ecologic, încheindu-se protocolul și contractul semnat de O.N.U.D.I din Viena, cu Ministerul Mediului, în calitate de coordonator de proiect și SC F. SA, beneficiară a acestor utilaje ecologice. Reclamanta precizează că nu este importatorul utilajelor, care au fost facturate către O.N.U.D.I. Viena, cu destinația P.N.U.D. București, pentru proiectul F. Cluj și că a formulat cerere de scutire de plata acestor taxe, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 165/2001.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1345 din 12 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea actelor administrative atacate.
împotriva acestei soluții au declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Referitor la recursul declarat de Direcția Regională Vamală Cluj, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, se constată că atâta timp, cât Autoritatea Națională a Vămilor nu a figurat ca parte în cauza soluționată de instanța de fond, este lipsită de calitate procesuală cu privire la declararea recursului.
Cu privire la recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, acesta se va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta susține, în esență, că dispozițiile O.G. nr. 165/2001 nu îi sunt aplicabile, întrucât în speță este vorba de un import din 1998, legea neputând să retroactiveze și că actul adițional din 23 septembrie 2002, prin care s-a dispus diminuarea capitalului social al societății, încalcă prevederile O.G. nr. 92/1998.
Sentința instanței de fond este legală, afirmațiile din recurs urmând a fi înlăturate ca fiind nefondate.
La data de 23 ianuarie 1991, la București a fost semnat Acordul dintre Guvernul României și P.N.U.D., privind acordarea de asistență României, de către P.N.U.D., în vederea realizării proiectelor de dezvoltare ale Guvernului României, acordul fiind aprobat prin H.G. nr. 113/1991.
în anul 1993, prin Legea nr. 84/1993, România a ratificat Protocolul de la Montreal din 16 septembrie 1987, lege prin intermediul căreia Guvernul României și-a asumat obligațiile privind eliminarea substanțelor care epuizează stratul de ozon atmosferic. La 25 septembrie 1996, între O.N.U.D.I., în calitate de contractant și firma P.W. din Elveția, în calitate de contractor, s-a încheiat un contract referitor la eliminarea freonului în producția aerosolilor la SC F. SA Cluj Napoca.
Prin intermediul acestui contract, O.N.U.D.I. a obligat să furnizeze către SC F. SA, utilaje ecologice, motiv pentru care în cursul lunii iunie 1998, firma P.W. din Elveția a expediat în România, reprezentantei P.N.U.D. la București, utilajele necesare, cu specificația "echipamente pentru SC F. SA". La realizarea punerii în funcțiune a proiectului, SC F. SA a avut o participare proprie de 1.600.000 dolari SUA.
întrucât proprietarul utilajelor ecologice era la data sosirii lor în România, P.N.U.D, acesta avea și obligația îndeplinirii formalităților vamale, în acest scop formulând cerere de import, cu scutire de taxe vamale pentru linia ecologică fără freon de umplut aerosoli, menționând că aceste bunuri sunt destinate exclusiv uzului proiectului ce se realizează de SC F. SA, cu asistență gratuită acordată de O.N.U.D.I. Viena.
La rândul său, Guvernul României trebuia să emită un act normativ, prin intermediul căruia în conformitate cu O.G. nr. 26/1992, să acorde scutire de taxe pentru aceste utilaje. întrucât utilajele au fost trimise în România, în anul 1998 și au staționat mai mult timp în vamă, fără ca Guvernul să emită vreo hotărâre, SC F. SA a formulat mai multe cereri la autoritățile competente, solicitându-le urgentarea vămuirii utilajelor și scutirea de la plata taxelor vamale.
La sugestia autorităților, SC F. SA a solicitat firmei P.W., schimbarea beneficiarului utilajelor în favoarea Asociației F., pentru ca în conformitate cu O.G. nr. 26/1993, să se poată obține scutirea de la plata taxelor vamale.
La data de 12 august 1998, P.W. a confirmat că bunurile transmise cu factura nr. 0407981 sunt destinate Asociației F.
Ca urmare a cererilor formulate de SC F. SA, la data de 19 august 1998, cu adresa nr. 4394, Direcția Regională a Vămilor Cluj îi comunica acesteia, că utilajele se încadrează în prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 92/1997, acestea urmând a fi scutite de plata taxelor vamale. După ridicarea de către SC F. SA, a utilajelor din vamă, P.N.U.D. a solicitat Ministerului Apelor și Protecției Mediului, întocmirea documentației necesare pentru scutirea de taxe vamale a echipamentului pentru protecția mediului, donat societății SC F. SA.
Ca urmare, la data de 6 decembrie 2001, Guvernul a adoptat O.U.G. nr. 165/2001, prin care au fost scutite de la plata drepturilor de import, utilajele ecologice ale SC F. SA.
La data de 14 martie 2002, prin Legea nr. 112/2002, Parlamentul României a aprobat O.U.G. nr. 165/2001.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că importul efectuat de SC F. SA s-a făcut în condiții legale, respectiv cu scutire de la plata taxelor vamale și T.V.A.
Având în vedere cele mai sus expuse, susținerile recurentei, potrivit cărora dispozițiilor O.U.G. nr. 165/2001, nu îi sunt opozabile, au fost înlăturate.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a fost respins ca nefondat.
Recurentele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4396/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4387/2005. Contencios → |
|---|
