ICCJ. Decizia nr. 4395/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, modificarea hotărârii nr. 347 din 22 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 7 martie 1951 - 3 octombrie 1953.
în motivare, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a recunoscut și acordat drepturile legale compensatorii, doar pentru intervalul 3 octombrie 1953 - 22 februarie 1954, deși a dovedit că și în perioada 7 martie 1951 - 3 octombrie 1953 a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 183 din 28 aprilie 2005, a anulat hotărârea nr. 347 din 22 ianuarie 2003, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 7 martie 1951 - 22 februarie 1954 și a obligat pârâta să emită hotărâre prin care să acorde reclamantului, aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu mențiunile din livretul militar și cu dispozițiile Legii nr. 309/2002.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că soluția instanței este greșită, întrucât a anulat integral hotărârea Comisiei, deși cererea era admisă în parte, iar pentru intervalul 7 martie 1951 - 3 octombrie 1953, reclamantul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, deoarece a efectuat stagiul militar în unitate militară, și nu în detașament de muncă al Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impune legea.
Criticile sunt nefondate.
Din livretul militar prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, în calitate de muncitor în construcții, în perioada 7 martie 1951 - 3 octombrie 1953 și 3 octombrie 1953 - 22 octombrie 1954, la U.M. 04725 și în detașament de muncă, fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului de la acordarea drepturilor solicitate.
în acest caz, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare doar parțială a persoanelor care au efectuat întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, dând o justă dezlegare cauzei deduse judecății, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a respins recursul pârâtei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4396/2005. Contencios → |
|---|
