ICCJ. Decizia nr. 44447/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2004, reclamantul S.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, să se dispună anularea Ordinului nr. S/II/2174 din 11 februarie 2004, reintegrarea sa în funcție și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, până la data reintegrării sale efective în funcția deținută.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat a fost emis nelegal pentru trecerea sa în rezervă din funcția de căpitan la Școala Militară de Subofițeri Pompieri "Pavel Zăgănescu" Boldești, pentru că nu a săvârșit abaterile grave de la regulamentele militare sau de la dispozițiile legale, care au fost reținute în cadrul cercetării administrative. Reclamantul a învederat că în calitatea sa de șef al biroului intendență a aplicat O.G. nr. 60/2001, privind achizițiile publice, dar în măsura în care unitatea a primit de la buget sumele necesare și contractarea cu furnizori care acceptau să primească plata ulterior livrării, s-a datorat lipsei mijloacelor financiare și a fost permanent supusă aprobării superiorilor săi.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 6 din 11 ianuarie 2005, prin care a respins acțiunea, reținând că este legal ordinul de sancționare a reclamantului, în temeiul art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 și art. 19 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 754/1998 privind organizarea și funcționarea Consiliului de judecată.
Instanța de fond a avut în vedere că prin probele administrate în cursul cercetării administrative, au fost dovedite abaterile grave săvârșite de reclamant și care au constat în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și în participarea la administrarea unei societăți comerciale, în calitatea sa de șef al biroului de intendență.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea, în sensul admiterii acțiunii sale.
Recurentul a susținut că în mod eronat, instanța de fond a reținut vinovăția sa în legătură cu nerespectarea O.G. nr. 60/2001, fără a avea în vedere că pentru anii 2002 și 2003, unitatea nu a avut un program anual al achizițiilor publice, care trebuia întocmit de conducerea unității și, deci, nu era posibilă atribuirea unui contract de achiziție publică, datorită lipsei fondurilor necesare pentru derularea contractului.
Recurentul a învederat că la individualizarea sancțiunii nu s-a stabilit dacă gravitatea faptei sale justifica trecerea în rezervă, cu atât mai mult, cu cât a dovedit rezultatele foarte bune obținute la evaluările profesionale anuale și faptul că această sancțiune extremă nu a fost aplicată altor cadre din unitate, trimise în fața Consiliului de judecată pentru abateri similare. Referitor la declarațiile date la Consiliul de judecată, recurentul a arătat că au fost greșit avute în vedere la pronunțarea hotărârii, deși a precizat că acestea au fost rezultatul unor compromisuri acceptate în cursul cercetării administrative.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a constatat corect legalitatea Ordinului nr. S/II/2174 din 11 februarie 2004, de trecere în rezervă a recurentului, pentru abateri grave de la regulamentele militare și alte dispoziții legale, conform prevederilor art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Recurentul a îndeplinit în perioada 2002 - 2003, funcția de șef birou intendență la Școala Militară de Subofițeri Pompieri "Pavel Zăgănescu" și vinovăția sa în săvârșirea abaterilor reținute în ordinul contestat a fost dovedită prin probele administrate în cadrul cercetării administrative, efectuată ca urmare a constatărilor din Raportul de audit Intern nr. S/A/15533 din 26 septembrie 2003.
Printr-o interpretare corectă a tuturor probelor și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a stabilit judicios că recurentul nu a respectat legislația specifică în domeniul achizițiilor publice de bunuri și servicii, întrucât nu a întocmit Programul anual de achiziții pentru sectorul "Alimente" pe care l-a coordonat, nu a luat măsurile organizatorice necesare pentru primirea și înregistrarea ofertelor, nu a întocmit caietele de sarcini pentru produsele alimentare propuse a fi aprovizionate, în vederea evaluării ofertelor din punct de vedere tehnic, a analizat, acceptat și propus spre aprobare unele oferte incorect întocmite și cu prețuri foarte mari.
De asemenea, recurentul, în calitate de membru al comisiei de analiză a ofertelor, nu a respectat prevederile art. 22 din H.G. nr. 461/2001, pentru că nu a solicitat înlocuirea sa din componența comisiei în cazul ofertelor prezentate de societatea comercială înregistrată pe numele soției sale, firmă declarată câștigătoare a mai multor proceduri de achiziție. Recurentul a recunoscut chiar că se ocupă de administrarea acestei firme, care a fost înregistrată ulterior pe numele tatălui său.
Recurentul a susținut neîntemeiat că la nivelul unității nu a fost posibilă aplicarea O.G. nr. 60/2001, deoarece din declarațiile sale date în procedura administrativă rezultă că nu a cunoscut acest act normativ și nici obligațiile care îi reveneau în domeniul achizițiilor publice. în atare situație, instanța de fond a înlăturat corect apărările din acțiune privind lipsa fondurilor financiare și a programului anual de achiziții publice.
în recurs s-a contestat conținutul declarațiilor date la Consiliul de judecată, însă susținerile recurentului sunt nefondate, în condițiile în care asemenea apărări nu au fost dovedite și nu au fost invocate în cercetarea administrativă sau cu ocazia judecății la instanța de fond.
Din același motiv, se constată că este nefondată și critica formulată numai în recurs, cu privire la gravitatea sancțiunii aplicate. Instanța de fond a analizat totuși criteriile de individualizare a sancțiunii și a apreciat judicios că se impune menținerea ordinului contestat față de abaterile grave săvârșite de recurent, fără a avea relevanță calificativele obținute la evaluările profesionale din perioada 2000 - 2003, când faptele sale nu au fost cunoscute de conducerea Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.
în plus, se constată din referatul nr. S/1040/C din 9 ianuarie 2004, că în perioada 1997 - 2003, recurentul a mai fost sancționat de șase ori cu "mustrare scrisă", consemnare trei zile și retrogradare din funcție pentru neexecutarea atribuțiilor de serviciu, a ordinelor primite și pentru organizarea necorespunzătoare a activităților din sectorul intendență.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4449/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4359/2005. Contencios → |
|---|
