ICCJ. Decizia nr. 4449/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 148/2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată și formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pe excepția invocată, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 29/1990, reclamantul are acces la justiție în temeiul articolului mai sus invocat, prin refuzul autorităților române de a-i satisface un drept recunoscut de lege.
Pe fondul pricinii însă, ordinul contestat nu are caracter de act administrativ normativ și ca atare, nu este necesar să fie publicat în Monitorul Oficial. De asemenea, nu poate fi reținută teoria actului administrativ inexistent, ca urmare a nepublicării în Monitorul Oficial. S-a constatat că societățile indicate de reclamant nu s-au regăsit pe lista întocmită de pârât, fapt ce conduce la concluzia că ele nu se află în portofoliul pârâtului, fapt dovedit și din conținutul primei oferte de privatizare aflată în lista publicată de ziarul A., la 25 mai 2004.
Instanța curții de apel apreciază ca fiind corectă apărarea pârâtului care include refuzul de a soluționa cererea reclamantului în sensul mai sus arătat.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, B.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât la întocmirea criteriilor după care s-a efectuat selecția societăților comerciale, nu s-au avut în vedere norme metodologice, ci liberul arbitru.
De asemenea, s-a criticat sentința, întrucât instanța a adus în sprijinul pârâtului, argumente pe care acesta nu le-a folosit în apărarea sa, apreciind fără să țină cont de probatorii, că societățile comerciale în cauză nu fac parte din portofoliul pârâtului și încălcând dispozițiile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Analizând cererea, în raport cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în fapt următoarele:
De necontestat că reclamantul-recurent are posibilitatea, în virtutea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se adreseze instanței competente, potrivit prevederilor acestui text de lege.
El contestă un refuz nejustificat al unei autorități administrative de a-i satisface un drept prevăzut de lege, prin actul administrativ în litigiu, Ordinul nr. 680/2004 emis de Ministerul Economiei și Comerțului.
Pe acest aspect, acțiunea este fondată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 și excepția privind inadmisibilitatea acțiunii a fost corect rezolvată de instanța de fond.
Referitor la inexistența juridică a Ordinului nr. 680/2004, aceasta nu poate fi avută în vedere, întrucât actul administrativ dedus judecății nu are caracter normativ și prin urmare, nu există obligația de a fi publicat în Monitorul Oficial.
Astfel, actul atacat produce, fără putință de tăgadă, efecte juridice de la data afișării și publicării în modalitatea prevăzută de normele metodologice în baza cărora a fost emis.
Pe fond, corect a reținut curtea de apel că din actele prezentate rezultă că societățile indicate de recurent nu se regăsesc pe lista întocmită de intimat, întrucât nu se află în portofoliul său, criteriile după care s-a făcut selecția sunt date incontestabil de Normele metodologice, respectiv pct. 32.7.4 și pct. 32.7.6 din aceste norme.
Prin urmare, refuzul intimatului nu poate fi considerat nejustificat față de considerentele mai sus invocate, de obiectul pricinii și dispozițiile legale în materie, respectiv Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.
Așa fiind, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de B.S., conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4465/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 44447/2005. contencios → |
|---|
