ICCJ. Decizia nr. 4436/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 ianuarie 2003, reclamanta SC E.I. SA Ploiești a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Tomșani, județul Prahova și Primăria comunei Tomșani, să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001, pentru poziția nr. 102 din Anexa nr. 97, reprezentând terenul în suprafață de 97.770 mp, situat în comuna Tomșani, sat Loloiasca, județul Prahova.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 97.770 mp, este proprietatea sa, conform încheierii nr. 553/2001, pronunțată de Judecătoria Mizil, fiind ocupat de clădiri și construcții zootehnice, dar a fost inclus nelegal în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei Tomșani, aprobat prin Anexa nr. 97 a hotărârii de guvern contestată.
Prin sentința civilă nr. 68 din 7 aprilie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea și a anulat poziția nr. 102 din Anexa nr. 97 a H.G. nr. 1359/2001, constatând că reclamanta are un drept de proprietate asupra terenului de 97.770 mp, situat în comuna Tomșani, sat Loloiasca, județul Prahova, ocupat de construcțiile societății.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul Guvernul României a fost admis prin decizia nr. 7.413 din 7 octombrie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de recurs a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând că prima instanță a omis să analizeze conform art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de Guvernul României, cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei și la inadmisibilitatea acțiunii.
în fond după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 278 din 21 decembrie 2004, prin care a respins excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României, a admis acțiunea și a anulat poziția nr. 102 din Anexa nr. 97 a H.G. nr. 1359/2001.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă și acțiunea sa este admisibilă, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 97.770 mp, constatat cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 1007/1998, a Tribunalului Prahova și acest drept a fost vătămat prin actul administrativ de autoritate, emis de Guvernul României, pentru atestarea domeniului public al comunei Tomșani.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că este nelegală H.G. nr. 1359/2001, în privința poziției nr. 102 din Anexa nr. 97, care se referă la terenul în suprafață de 97.770 mp, cu motivarea că acest bun aparține reclamantei și nu face parte din domeniul public al comunei Tomșani, nefiind un bun din categoria celor prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție și în anexa Legii nr. 213/1998.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, solicitând ca, în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Recurentul a susținut că este nelegală și netemeinică, soluția de respingere a excepțiilor invocate prin întâmpinare, cu privire la tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii, precum și la calitatea procesuală activă și la interesul juridic pentru formularea acțiunii în justiție.
Dezvoltând motivele de recurs, recurentul a arătat că acțiunea trebuia respinsă ca tardivă, pentru depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului a cărui anulare s-a cerut.
în privința legitimării procesuale active, recurentul a susținut că intimata-reclamantă nu a administrat suficiente dovezi din care să rezulte că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 97.770 mp, iar sentința nr. 1007/1998, a Tribunalului Prahova, nu constituie un astfel de titlu, cum în mod greșit s-a motivat în considerentele hotărârii atacate.
Față de natura juridică a actului pe care l-a emis pentru atestarea domeniului public al comunei Tomșani, recurentul a criticat concluzia instanței de fond, privind vătămarea adusă dreptului de proprietate al intimatei-reclamante, arătând că actul său nu este constitutiv de drepturi reale și nu poate fi contestat în condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 213/1998, deoarece actul care stabilește sau modifică regimul juridic al bunurilor, este hotărârea adoptată de consiliul local și disputa juridică privind legalitatea titlurilor de proprietate trebuia soluționată de instanța de drept comun, pe calea acțiunii în revendicare imobiliară.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în fond după casare, a dat o rezolvare corectă excepțiilor de procedură și de fond care au fost invocate în apărare de recurentul-pârât, pe parcursul judecării cauzei.
Excepția privind tardivitatea acțiunii nu a fost invocată la prima judecată în fond sau în fond după casare și nici în primul recurs declarat în cauză de același recurent-pârât.
Apărările formulate de recurentul-pârât nu cuprind referiri concrete la termenele legale de formulare a acțiunii pe calea contenciosului administrativ și la depășirea lor de către intimata-reclamantă.
în atare situație, se constată că excepția de tardivitate a acțiunii a fost invocată direct în prezentul recurs și că a fost criticată neîntemeiat, soluția dată excepției de instanța de fond. De altfel, recurentul-pârât nici nu a motivat în fapt această excepție, prin indicarea termenelor care pretinde a fi fost încălcate și motivarea în drept este imprecisă, față de referirile la toate termenele procedurale, fără distincție între termenele de prescripție și cele de decădere. Asemenea motivări erau cu atât mai necesare în cauză, dat fiind că Anexele nr. 1-101 au fost publicate ulterior datei de 7 februarie 2002, la care H.G. nr. 1359/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial și nu s-au depus dovezi privind data certă la care a fost publicată integral Anexa nr. 97, contestată de intimata-reclamantă.
Excepția privind lipsa calității procesuale active, invocată de recurentul-pârât, prin întâmpinare, a fost corect respinsă de instanța de fond, în hotărârea atacată.
Intimata-reclamantă a îndeplinit această condiție de exercițiu a cererii de chemare în judecată, prin înscrisurile depuse în dovedirea dreptului său subiectiv civil, a cărui ocrotire s-a solicitat pe calea acțiunii în anularea actului administrativ considerat nelegal.
Pe baza dovezilor administrate, instanța de fond a reținut că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, fiind titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 97.770 mp, situat în comuna Tomșani, sat Loloiasca, județul Prahova și care a fost atestat în domeniul public al comunei Tomșani, prin H.G. nr. 1359/2001, Anexa nr. 97, poziția nr. 102.
Concluzia instanței de fond este rezultatul interpretării corecte a conținutului tuturor înscrisurilor înfățișate de părți și, deci, recurentul-pârât a susținut neîntemeiat că au fost avute în vedere numai considerentele sentinței nr. 1007/1997, pronunțată de Tribunalul Prahova.
în hotărârea judecătorească menționată anterior, irevocabilă prin decizia nr. 155/1999, a Curții de Apel Ploiești, s-a constatat, într-adevăr, că intimata-reclamantă este proprietatea terenului în suprafață de 9,7728 ha, aferent fostului Complex avicol Loloiasca, comuna Tomșani, care a funcționat până în anul 1989, ca Asociație economică intercooperatistă de creștere a păsărilor și al cărei patrimoniu i-a fost transmis ca efect al reorganizării în societate pe acțiuni, în baza art. 29 din Legea nr. 18/1991.
Dreptul de proprietate asupra terenului respectiv și asupra construcțiilor zootehnice s-a aflat în patrimoniul fostei Asociații economice intercooperatiste Loloiasca, așa cum rezultă din documentația comunicată în anul 1986, Comisiei Județene Prahova pentru Gospodărirea Unitară a Fondului Funciar și nu a fost contestat de Primăria Tomșani care, fiind pârâtă în cauză, nu a administrat probe pentru dovedirea unei alte situații de fapt sau a unui alt regim juridic al terenului.
De altfel, în hotărârea adoptată de Guvern, la poziția nr. 102 din Anexa nr. 97, pentru acest teren, care nu aparține domeniului public prin natura bunului sau prin efectul legii - art. 136 alin. (3) din Constituția republicată și pct. III din anexa Legii nr. 213/1998, nu s-a indicat modul de dobândire a proprietății și s-a confirmat că terenul este ocupat de construcțiile SC E.I. SA Ploiești.
în consecință, instanța de fond a constatat corect legitimarea procesuală a intimatei-reclamante față de existența dreptului de proprietate asupra terenului, drept real și actual la data formulării acțiunii în justiție, pentru înlăturarea vătămării aduse prin actul administrativ întocmit cu privire la același teren, de recurentul-pârât.
Soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, față de natura juridică a actului administrativ contestat, este, de asemenea, legală și din acest motiv, urmează să fie respinsă și ultima critică formulată în recurs.
Hotărârea de atestare a bunurilor din domeniul public al comunei Tomșani a fost adoptată în baza art. 107 din Constituție și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și reprezintă un act administrativ de autoritate, supus controlului instanței de contencios administrativ.
Din însăși fundamentarea juridică a acestui act administrativ rezultă că, indiferent de titlul său, este un act de calificare a bunurilor ca fiind din domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Competența Guvernului pentru emiterea actelor de clasare și de defalcare a bunurilor, în raport cu interesul național sau local căruia îi sunt afectate, a fost prevăzută expres în art. 115 din Legea nr. 69/1991 și ulterior, în art. 20 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. în ambele acte normative s-a reglementat o procedură specială de defalcare și de trecere în patrimoniul unității administrativ-teritoriale a bunurilor de interes local, procedură care se finalizează printr-o hotărâre a Guvernului.
Hotărârea astfel emisă este un act de delimitare a domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor și pentru contestarea în justiție nu este relevant dacă actul are efect declarativ sau constitutiv de drepturi, întrucât aparține categoriei juridice a actelor pentru care Legea nr. 213/1998 a prevăzut expres în art. 23, competența instanțelor de contencios administrativ.
Susținerea că intimata-reclamantă avea posibilitatea să formuleze acțiunea în revendicare, la instanța de drept comun, apare, astfel, ca nefondată și este rezultatul interpretării greșite de către recurentul-pârât, a obiectului cererii de chemare în judecată și a motivelor de fapt și de drept dezvoltate în acțiune.
Intimata-reclamantă a contestat calificarea de bun din domeniul public dată terenului în suprafață de 97.770 mp și acțiunea pentru anularea actului administrativ cuprinzând această calificare, are un alt obiect și o altă cauză juridică, decât acțiunea în revendicare, prin care proprietarul deposedat de un bun solicită recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
în consecință, admisibilitatea acțiunii în anulare formulată pe calea contenciosului administrativ nu este condiționată de exercitarea acțiunii în revendicare, supusă unui alt regim juridic.
Curtea a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii a fost neîntemeiat reiterată în recurs și față de necontestarea hotărârii prin care Consiliul Local al comunei Tomșani și-a însușit inventarul bunurilor din domeniul public al unității administrativ-teritoriale respective.
Recurentul-pârât a susținut că intimata-reclamantă trebuia să solicite anularea acestei hotărâri, care reprezintă actul constitutiv al dreptului real pentru comuna Tomșani.
în H.G. nr. 1359/2001, la Anexa nr. 97 a fost indicată hotărârea nr. 10 din 26 august 1999, prin care Consiliul Local al comunei Tomșani a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, dar la dosar nu a fost depusă această hotărâre și nici nu s-a dovedit dacă a fost publicată sau adusă la cunoștință, persoanelor interesate.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, însușirea inventarului bunurilor din domeniul public este un act prealabil adoptării de către Guvern, a hotărârii de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public și cum un asemenea act nu produce efecte juridice proprii, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, s-a susținut neîntemeiat în recurs, că acțiunea trebuia formulată numai împotriva Consiliului Local al comunei Tomșani, pentru anularea hotărârii nr. 10 din 26 august 1999. Legalitatea acestui act preparator nu poate fi contestată decât în condițiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, prin acțiunea în anulare a actului administrativ de finalizare a procedurii de delimitare a domeniului public al unității administrativ-teritoriale.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4458/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4442/2005. Contencios → |
|---|
