ICCJ. Decizia nr. 4466/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 martie 2005, prin declinare de la Tribunalul Hunedoara, reclamanții M.E. și M.Z. au chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea H.G. nr. 1315/2001 și H.G. nr. 1474/2002, precum și obligarea pârâtului la plata prejudiciului suferit, în sumă de 30 milioane, respectiv 100 milioane și câte 50 milioane daune morale pentru fiecare.
Motivându-și cererea, reclamanții au arătat că pârâtul, în mod abuziv a emis cele două hotărâri, afectându-se drepturile salariale conferite de Legea nr. 19/2000, iar la cererea depusă nu au putut cere un răspuns.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93 din 8 aprilie 2003, a anulat acțiunea, ca insuficient timbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost legal citați cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru, cu 366.000 lei și timbru judiciar, de 50.000 lei, conform prevederilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.U.G. nr. 32/1995.
Cu toate acestea, nu au timbrat legal, cererea privitoare la exonerarea taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă de instanța de fond, prin încheierea pronunțată în sala de consiliu din 21 martie 2005.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, M.E. și M.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au arătat că în mod greșit, prima instanță a anulat cererea; pentru litigiile de natura asigurărilor sociale - pensie sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea înregistrată în primă instanță, reclamanții au solicitat:
- anularea H.G. nr. 1315/2001 și H.G. nr. 1474/2002;
- acoperirea prejudiciului în sumă de 100 milioane pentru M.Z. și 30 milioane pentru M.E.;
- daune morale, în cuantum de 50 milioane, pentru fiecare reclamant.
în raport cu obiectul cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 3 lit. m) alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia reclamanții trebuiau să timbreze cererea, cu 37.000 lei, pentru capătul de cerere privitor la anularea actelor administrative atacate și 366.000, pentru despăgubirile materiale și morale solicitate.
Cum reclamanții nu au achitat taxele judiciare de timbru solicitate, precum și timbrul judiciar, iar cererea de exonerare formulată în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997, a fost respinsă, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anularea cererii, ca netimbrată.
în consecință, în temeiul art. 312, a fost respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4467/2005. Contencios → |
|---|
