ICCJ. Decizia nr. 4461/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1712/2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de SC M. SA București împotriva sentinței civile nr. 783 din 29 mai 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a analizat, în baza art. 3041C. proc. civ., recursul declarat de SC M. SA și a constatat că susținerile recurentei nu sunt fondate, față de probatoriile administrate și de actele dosarului.
Motivarea instanței de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/1996 și pe Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, care prevede că în cazul regimului de perfecționare activă, mărfurile trebuie să rămână în proprietatea persoanei din străinătate.
De asemenea, s-a făcut referire de înalta Curte de Casație și Justiție, și la expertiza efectuată la instanța de fond, apreciindu-se că a fost corect înlăturată de prima instanță, întrucât în speță efectele juridice dintre părți au fost produse de contractul de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, fondată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a și art. 319 teza a II-a C. proc. civ., apreciindu-se că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare. De asemenea, s-a susținut că pe dispozițiile art. 319 teza a II-a, contestatoarea a depus cererea în termen legal.
S-a criticat decizia înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciindu-se că nu s-au cercetat toate motivele de recurs invocate, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., apreciindu-se greșit textul de lege din Codul vamal, care a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății.
Prin întâmpinare depusă la 16 mai 2005, Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția de tardivitate a motivării contestației în anulare și excepția inadmisibilității acesteia, prevăzută de art. 321 C. proc. civ.
Examinând excepțiile invocate, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că sunt nefondate și le-a respins.
Art. 319 alin. ultim C. proc. civ., prevede că termenul în care se poate introduce contestația în anulare împotriva hotărârii irevocabile, care nu se aducea la îndeplinire pe calea executării silite, este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Cum decizia atacată în speță fiind irevocabilă, nu se comunică părților, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, contestația în anulare a fost depusă în termenul de 1 an prevăzut de textul de lege mai sus invocat, în raport cu data rămânerii irevocabile a motivării - 16 martie 2005 și data introducerii și respectiv motivării căii de atac extraordinare - 18 mai 2005, respectiv aprilie 2005.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare fondată pe dispozițiile art. 321 C. proc. civ., și această excepție va fi respinsă față de dispozițiile imperative ale art. 321, care prevăd că nu se poate face o nouă contestație, pentru motive care au existat la data celei dintâi.
în speță, contestația în anulare formulată de SC M. SA s-a făcut împotriva deciziei nr. 1712/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care a vizat recursul declarat de SC M. SA împotriva sentinței civile nr. 783/2003, a Curții de Apel București.
Pe fond, înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare, pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., arată că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate, când aceasta, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Textul se referă strict la motivele de modificare sau casare, și nu la alte argumente care nu întotdeauna se subsumează motivelor.
Din examinarea deciziei atacate, rezultă fără putință de tăgadă, că instanța de recurs a analizat sentința recurată, sub incidența dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., explicitând pe larg fiecare motiv de recurs invocat, atât în fapt, cât și în drept.
Pentru aceste considerente, se apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile contestației în anulare speciale fondate pe prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., motivele acestei contestații fiind aceleași, ca și în cererea de recurs.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a respinse contestația în anulare formulată de SC M. SA București, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4467/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4440/2005. Contencios → |
|---|
