ICCJ. Decizia nr. 4472/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC C. SA Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale București, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, precum și a dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., suspendarea deciziilor nr. 119 din 20 aprilie 2005 și nr. 116 din 8 aprilie 2005, emise de autoritatea pârâtă.
Motivându-și cererea, reclamanta a susținut, în esență, că Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale, prin decizia nr. 116 din 8 aprilie 2005, a revocat autorizația nr. 167 din 19 decembrie 2003, în mod cu totul nelegal, fără a face verificările necesare, în condițiile în care s-au respectat toate obligațiile și cerințele instituite prin art. 183 C. fisc.
A mai arătat că autoritatea pârâtă a respins și contestația formulată împotriva deciziei sus-menționate, prin decizia nr. 119 din 18 aprilie 2005.
Curtea de Apel Ploiești a reținut în considerentele hotărârii, că aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, exclude aplicarea dispozițiilor de drept comun prevăzute de art. 581 C. proc. civ., referitoare la ordonanța președințială.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 67 din 10 mai 2005, a respins cererea de suspendare a deciziilor nr. 119 din 20 aprilie 2005 și nr. 116 din 8 aprilie 2005, emise de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile supuse Marcării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aceea a existenței cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente.
Respectarea sau nerespectarea dispozițiilor art. 183 lit. b), c), d) și j) și ale art. 11 C. fisc., avută în vedere de comisie, la emiterea deciziei de revocare, poate fi luată în discuție la judecata pe fond a litigiului, instanța neputându-se pronunța cu privire la aceste aspecte, cu ocazia soluționării cererii de suspendare de față.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC C. SA Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta, în motivele de recurs depuse la dosar, a formulat, în principal, critici cu privire la deciziile de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.
Cu privire strict la cererea de suspendare a arătat că societatea reclamantă este în pragul unui prejudiciu iminent, întrucât s-a aprovizionat cu o cantitate foarte mare de amestec din fructe ce trebuiau transformate în țuică și rachiuri naturale, iar în situația dată este pusă în situația de a nu-și onora obligațiile, inclusiv cele față de bugetul de stat.
A apreciat că în mod greșit, instanța de fond a reținut că cererea de ordonanță președințială nu este necesară și în cauza de față ar fi lipsită de interesul legitim al reclamantei, întrucât erau îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a acestei cereri, reglementate de art. 581 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Reclamanta SC C. SA Târgoviște a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 116 din 8 aprilie 2005 și nr. 119 din 20 aprilie 2005, emise de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, invocând ca drept temei al cererii sale, art. 14 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, precum și art. 581 C. proc. civ.
O astfel de cerere, așa cum, de altfel, a reținut în mod corect și instanța de fond, este admisibilă, numai în condițiile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind dispozițiile speciale în materie.
Ceea ce exclude utilizarea cererii de ordonanță președințială, având ca obiect suspendarea executării activelor administrative.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, potrivit art. 15 din legea sus-menționată, și prin cererea adresată instanței competente, pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
în cauză, însă, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din lege, respectiv, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, cum, de altfel, a reținut și instanța de fond.
Motivele de fapt formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată privind respectarea dispozițiilor art. 183 C. fisc., reprezintă fondul cauzei, însă instanța care soluționează cererea de suspendare a executării actului administrativ, nu poate să prejudicieze fondul, printr-o eventuală antepronunțare fără nici un fel de probe.
Așa fiind, Curtea a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul fiind respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4480/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4485/2005. Contencios → |
|---|
