ICCJ. Decizia nr. 4483/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 455 din 20 octombrie 2003, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei F. Mureș, formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local al comunei Gh. Doja, având ca obiect anularea parțială a Anexei nr. 44 a H.G. nr. 964/2002 și constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise la pozițiile de inventar contestate.
Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea în contencios administrativ, privind anularea parțială a H.G. nr. 964/2002, este inadmisibilă, în condițiile în care nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, cu autoritatea publică emitentă a actului atacat, respectiv, Guvernul României.
Totodată, s-a reținut și tardivitatea acțiunii reclamantei, înregistrată la instanță la data de 15 august 2003, în raport cu data publicării H.G. nr. 964/2002 în Monitorul Oficial, la data de 17 octombrie 2002, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990.
în fine, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția de necompetență materială invocată, reclamanta având deschisă, pentru valorificarea acestui pretins drept, calea acțiunii în revendicare, de drept comun.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamanta, arătând că în mod greșit au fost admise excepțiile invocate, fără a fi fost analizat fondul cauzei și invocând ca temei legal, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a precizat că a realizat procedura prealabilă, obligatorie, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, prin trimiterea reclamației administrative la Prefectura județului Mureș, prefectul fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, numit de Guvern și drept urmare, reprezentantul Guvernului în fiecare județ.
Recurenta a mai arătat că și excepția tardivității acțiunii a fost în mod greșit admisă, termenul de 1 an prevăzut de alin. ultim al art. 5 din Legea nr. 29/1990, fiind pe deplin respectat.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat în dezvoltarea motivelor sale de recurs, că toate bunurile care fac obiectul acțiunii de față, se află în proprietate tabulară sau extratabulară a cooperativei de consum asociate, ca proprietate privată de grup, recunoscută și ocrotită de art. 41 din Constituția României.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei, ca și în raport cu prevederile legale incidente în cauză, înalta Curte a reținut că instanța de fond, în mod corect a reținut inadmisibilitatea acțiunii, soluționând cu precădere excepțiile invocate, conform art. 137 C. proc. civ., privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, îndeplinirea procedurii administrative prealabile, în condițiile și termenele prevăzute de lege, reprezintă una din condițiile obligatorii pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.
Instanța de fond a reținut în mod corect împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a probat în cauză parcurgerea și realizarea acestei proceduri prealabile cu emitentul actului contestat, respectiv, Guvernul României, ceea ce în mod judicios a determinat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
De altfel, înalta Curte a reținut și împrejurarea că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă privind o așa-zisă procedură prealabilă realizată cu Prefectul județului Mureș, situație în raport cu care susținerea recurentei în sensul aprecierii ca îndeplinite a procedurii prealabile, chiar în cazul îndrumării eronate a sesizării, către un compartiment necompetent, nu prezintă relevanță.
Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a reținut că recursul de față este nefondat și a fost respins ca atare, întrucât în mod corect, prin hotărârea instanței de fond s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, împrejurare de necontestat, în raport cu care examinarea tuturor celorlalte excepții, precum și a susținerilor vizând fondul cauzei, nu se mai impune.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4508/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4507/2005. Contencios → |
|---|
