ICCJ. Decizia nr. 4507/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 234/2004, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Brăila, ca fiind rămas fără obiect, prin plată, capătul principal de cerere privind subvenții și respectiv, ca nefondat, capătul de cerere accesoriu privind dobânda legală.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dreptul reclamantului la subvenții rezultă din H.G. nr. 1556/2002, iar plata se face conform Ordinului Ministerului Agriculturii și Alimentației Publice nr. 70/2003, fără a se stipula un termen exact de plată, care ar atrage dreptul creditorului la plata dobânzilor, penalităților ori daunelor moratorii. S-a apreciat de instanța curții de apel, că plata s-a făcut de debitor într-un termen rezonabil și fără încălcarea vreunei obligații de către pârâte.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, SC C.P. SA Brăila, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
S-a apreciat că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, cât și faptul că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 3043C. proc. civ., competența aparținând altei instanțe.
De asemenea, hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, invocându-se art. 983 C. civ., pentru a se respinge cererea și eronat au fost interpretate dispozițiile H.G. nr. 1556/2002, aprobate prin Ordinul nr. 70/2003 al Ministerului Agriculturii și Alimentației Publice, fără a se avea în vedere H.G. nr. 302/2003 prin care s-a modificat art. 2 lit. b) și e) din H.G. nr. 1556/2002.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând cererea, în raport cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ. și ale actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Referitor la interpretarea greșită a primei instanțe, în privința actului dedus judecății, fapt care ar fi atras necompetența instanței de contencios administrativ și încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se apreciază că, având în vedere cererea inițială de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat recunoașterea unui drept vătămat, și anume, dreptul de acordare a subvențiilor în baza actelor normative în materie, în mod corect prima instanță a soluționat acțiunea în întregul ei, sub imperiul Legii nr. 29/1990, fiind legal învestită.
Actele de care se face vorbire în litigiu aparțin unei autorități publice centrale și potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel competentă este aceea care urmează să se pronunțe în speță.
Pe fondul recursului, din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că recurenta-reclamantă a primit suma cu titlu de subvenție, fapt, de altfel, recunoscut și de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Brăila, prin întâmpinare, motiv pentru care corect s-a respins acest capăt de acțiune principal, ca fiind rămas fără obiect.
Referitor la capetele de cerere accesorii, din dispozițiile H.G. nr. 1556/2002 rezultă dreptul recurentei-reclamante la subvenții, iar plata se face conform Normelor metodologice și Ordinului Ministerului Agriculturii și Alimentației Publice nr. 70/2003, însă nici un act nu stipulează un termen exact de plată.
Prin urmare, corect instanța de fond a făcut vorbire de dispozițiile art. 983 C. civ., în favoarea celui care se obligă la plată, rezultând din actele dosarului că plata s-a făcut într-un termen rezonabil, fără ca intimatul să fi încălcat vreo dispoziție legală.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de SC C.P. SA Brăila a fost respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4483/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4493/2005. Contencios → |
|---|
