ICCJ. Decizia nr. 4505/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la data de 9 septembrie 2004, Consiliul Local al municipiului Sighetu Marmației, reprezentat de Primar, a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr. 312/2004, emisă de pârâtă.
Pentru opozabilitate, reclamantul a solicitat a fi citată în cauză și E.R.C. Satu Mare.
în motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin decizia atacată, în mod greșit s-a dispus retrocedarea imobilului, construcție și teren aferent, situat în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, C.F. nr. 245 cu nr. top 1231 și C.F. nr. 49 inițial, ulterior nr. 7244 cu nr. top 1230 și 1229, încălcându-se normele imperative și de interes general referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. în acest sens, reclamantul a arătat că imobilul retrocedat face parte din domeniul public al municipiului Sighetu Marmației, aprobat prin H.G. nr. 934/2002, având o destinație de utilitate publică, în imobil funcționând Școala Generală Dr. Ioan Mihaly de Apșa și că acesta a fost preluat în anul 1948, de Statul român cu titlu, prin efectul Decretului nr. 176/1948, preluarea neputând fi considerată abuzivă, iar utilizarea acestuia fiind în permanență una afectată activității de învățământ public. Soluția corectă ce se impunea în opinia reclamantului, era doar reparația în contextul apărării dreptului de proprietate, prin echivalent.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 27 din 26 ianuarie 2005, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei capacității procesuale active invocate prin întâmpinare de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare.
Aceeași instanță a admis excepția tardivității promovării acțiunii formulată de pârâți și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantului Consiliul Local al municipiului Sighetu Marmației împotriva pârâților Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare și E.R.C. Satu Mare.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002, precum și cele ale art. 1 din Legea nr. 29/1990 și ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că decizia atacată a fost comunicată la data de 9 iunie 2004, iar acțiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Consiliul Local al municipiului Sighetu Marmației, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea recursului său, reclamantul susține că în mod greșit s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii, ignorându-se dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. f) și cele ale art. 91 din Legea nr. 215/2001. în plus, arată recurentul-reclamant, data comunicării deciziei atacate este 7 iunie 2004, dată la care s-a solicitat punerea în posesie de către E.R.C.
Examinându-se cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat că potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, Consiliul local are, printre atribuțiile principale, și pe aceea de a administra domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului.
Totodată, conform dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică, este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și îl controlează, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legii.
De asemenea, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
în cauză, se constată că potrivit borderoului depus la dosar, decizia Comisiei Speciale de Retrocedare a fost expediată Primăriei municipiului Sighetu Marmației, în ziua de 2 iunie 2004.
Recurentul-reclamant nu contestă acest fapt, ci invocă, astfel cum s-a arătat, că în mod greșit actul comunicat primăriei s-a considerat a fi comunicat Consiliului local.
înalta Curte a constatat, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, că, întrucât actul în discuție a fost comunicat structurii funcționale cu activitate permanentă la nivelul unității administrativ-teritoriale, iar dispozițiile legale privind activitatea acesteia, precum și cea a primarului sunt aplicabile în cauză, nu se poate reține că actul nu a fost comunicat Consiliului local.
Prin urmare, se mai constată că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2001, aprobată cu modificări de Legea nr. 501/2004, potrivit cărora deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora, termenul de 30 de zile fiind imperativ prevăzut, aceasta neavând caracter de recomandare, cum sugerează recurentul-reclamant.
în plus, se constată că primarul a formulat contestația împotriva deciziei nr. 312/2004, în reprezentarea Consiliului local, deci chiar șeful aparatului cu activitate permanentă prevăzut de art. 91 din Legea nr. 215/2001, în considerarea celorlalte dispoziții legale privind atribuțiile primarului.
în consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, a fost respins recursul declarat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4520/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4515/2005. Contencios → |
|---|
