ICCJ. Decizia nr. 4509/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 328/2005, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantul V.M. și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medicală Militară, în favoarea Curții de Apel Pitești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, învestită fiind de Judecătoria sectorului 1, prin sentința civilă nr. 123/2005, care a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, că în speță competentă să judece pricina este Curtea de Apel Pitești.
Prima instanță a considerat că în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății, este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Curtea de Apel Pitești.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, V.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Curtea de Apel București a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța interpretând greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia și făcând o greșită aplicare a legii.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând cauza, sub imperiul dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Prin cererea inițial înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București, recurentul-reclamant a solicitat să se constate, în contradictoriu cu autoritățile administrative emitente, nulitatea absolută a unei decizii medicale emise de una dintre pârâte.
Prin sentința civilă nr. 123/2005, Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că actul administrativ dedus judecății este emis de o autoritate centrală și conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., această instanță trebuie să judece pricina.
învestită cu cererea, Curtea de Apel București în mod corect a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, care prevăd imperativ că judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, este de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul.
Prin urmare, legea stabilește prin acest text, competența de soluționare și avem de a face cu o derogare de la principiul de drept potrivit căruia acțiunile cu caracter personal sunt de competența instanței de la domiciliul pârâtului.
De altfel, rațiunea acestei derogări este tocmai aceea de a-l favoriza pe reclamant, dându-i posibilitatea de a se judeca la instanța în a cărei rază teritorială domiciliază.
Cum reclamantul domiciliază în municipiul Pitești, în mod corect curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990 și și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești.
Față de aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de V.M. a fost respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4503/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4477/2005. Contencios → |
|---|
