ICCJ. Decizia nr. 4494/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul M.P. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 602 din 3 decembrie 2002, emisă de pârâtă și s-o oblige pe aceasta, să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
în motivare, reclamantul a arătat că a satisfăcut stagiul militar la Detașamentele de muncă Constanța și Tecuci, în perioada 29 iunie 1954 - 1 decembrie 1956 și poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 50 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea reclamantului M.P., a anulat hotărârea nr. 602 din 3 decembrie 2002, a pârâtei și i-a constatat reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioadele 29 iunie 1954 - 13 decembrie 1956 și 13 februarie 1956 - 1 decembrie 1956 și a dispus acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut, în esență, că din datele menționate în livretul militar al reclamantului și din tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pe perioada 1950 - 1961, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, motivând că instanța de fond, în mod greșit a admis cererea reclamantului, întrucât nici una din unitățile menționate în livretul militar, respectiv D.M.R. Constanța și D.M.R. Tecuci, nu sunt cuprinse în adresa Arhivelor Naționale, că ar fi funcționat în subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii și că perioada de stagiu militar efectuată de către intimat, nu poate face obiectul Legii nr. 309/2002.
Recursul este nefondat.
Din datele precizate în livretul militar al intimatului, rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar în perioada 29 iunie 1954 - 13 februarie 1956, la D.M.R. Constanța și în perioada 13 februarie 1956 - 1 decembrie 1956, la D.M.R. Tecuci.
împrejurarea că în tabelele cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, sunt menționate unitățile militare cu denumirea D.R.M., în loc de D.M.R., nu are relevanță, întrucât se precizează expres, chiar prin antet, că unitățile menționate în aceste tabele fac parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Apreciind dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, față de mențiunile din livretul militar al intimatului, Curtea a constatat că, atâta vreme, cât este dovedită împrejurarea că reclamantul a efectuat muncă în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, aceasta fiind o instituție cu caracter civil, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu reprezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume acela, de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4492/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4487/2005. Contencios → |
|---|
