ICCJ. Decizia nr. 4497/2005. Contencios

Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2005, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.E. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 14080/1228 din 16 decembrie 2004, emisă de pârâtă.

în motivare, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 24 octombrie 1942, în perioada în care părinții săi au fost strămutați, începând cu data de 7 septembrie 1940, ca urmare a unui schimb de populație, în baza Tratatului bilateral de la Craiova, încheiat la data de 7 septembrie 1940, între România și Bulgaria.

Prin sentința civilă nr. 413 din 9 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei F.E., a anulat hotărârea nr. 14080/1228 din 16 decembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre și să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), pentru perioada 24 octombrie1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1 decembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în timpul strămutării părinților săi, din localitatea de domiciliu, ca urmare a unui schimb de populație între Bulgaria și România și că de drepturile compensatorii beneficiază atât persoanele care au suferit în mod nemijlocit persecuțiile etnice, cât și cele care au suferit persecuțiile etnice în mod indirect.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

în motivare, recurenta a susținut că, atâta vreme, cât reclamanta nu era nici măcar concepută, fiind născută la un interval de doi ani și o lună de la strămutarea părinților săi, din Bulgaria, în România, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece textul face referire la un moment determinat, și anume, cel al strămutării, cu condiția ca acest eveniment să fi avut loc în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Din situația de avere imobilă rurală din 20 decembrie 1940, întocmită de autoritățile comunei Sarighiol, județul Durostor, rezultă că părinții intimatei-reclamante au făcut obiectul unui schimb de populație dintre România și Bulgaria, ca urmare a Tratatului de la Craiova, încheiat în data de 7 septembrie 1940.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în textul menționat anterior.

Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Prin urmare, având în vedere faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul strămutării părinților săi, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4497/2005. Contencios