ICCJ. Decizia nr. 4523/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea precizată la 22 decembrie 2004, reclamantul D.S. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara, solicitând anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de pârâtă, întrucât este lovit de nulitate și să se dispună reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior, de consilier superior A/1, prin operarea în statele de funcții și de personal existente până la 1 ianuarie 2005, să se radieze din cartea de muncă, funcția publică de inspector principal și să constate încetarea efectelor juridice ale deciziei nr. 1163/2003.
în motivare, reclamantul susține că potrivit deciziei nr. 1266 din 14 august 2003 a fost încadrat în funcția de consilier superior A I 1, iar prin ordinul atacat a fost retrogradat pe funcția de inspector vamal principal, repunându-se, astfel, în aplicare decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, care a fost abrogată prin decizia nr. 1266 din 14 august 2004.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125 din 11 aprilie 2005, a disjuns acțiunea precizată, a admis cererile formulate de reclamant, a anulat ordinul atacat și a dispus reîncadrarea acestuia pe funcția deținută anterior.
A fost respinsă cererea privind decizii nr. 1163/2003, pe excepția lipsei procedurii prealabile și a fost declinată competența de soluționare a cererii din carnetul de muncă al reclamantului, în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și D.S. Pârâta susține, în esență, în recursul său, negalitatea sentinței, întrucât prin hotărâri definitive și irevocabile, instanțele au stabilit că prima reîncadrare s-a făcut în conformitate cu legea, dispunând anularea deciziei Autorității Naționale a Vămilor nr. 1264/2003 (de revocare a primei reîncadrări), nr. 1265/2003 și nr. 1266/2003. Se mai arată că dispozițiile ordinului se aplică retroactiv, cu începere de la 15 iulie 2003 (data emiterii primelor decizii de reîncadrare și că din 1 ianuarie 2005 se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004 care la art. 6, prevede o altă încadrare în grade profesionale.
în recursul său, reclamantul D.S. susține că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât instanța a considerat greșit că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă.
De asemenea, instanța a nesocotit faptul că prin modul său de a proceda, autoritatea vamală l-a retrogradat nelegal din funcția deținută anterior.
Cu privire la recursul declarat de Direcția Regională Vamală Timișoara, se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerate:
Instanța a reținut că ordinul atacat este nelegal, întrucât dispune măsuri cu caracter retroactiv și că dispoziția de retrogradare a reclamantului încalcă principiul stabilității în funcția publică, consacrat în dispozițiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 1621/2003.
Aprecierea instanței este greșită, întrucât prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Direcția Generală a Vămilor a fost obligată ca până la data de 15 iulie 2003 să efectueze reîncadrarea funcționarilor publici din sistemul vamal, pe noile funcții publice stabilite prin acest act normativ.
în vederea punerii în aplicare a acestui act normativ, președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003, prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Ca urmare, Autoritatea Națională a Vămilor a procedat la reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul autorității, au stabilit că prima reîncadrare s-a făcut în conformitate cu legea, dispunând anularea deciziilor Autorității Naționale a Vămilor nr. 1264/2003 (de revocare a primei reîncadrări), nr. 1265/2003 și nr. 1266/2003, precum și a Notei de constatare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Având în vedere hotărârile judecătorești pronunțate, S.N.V.R. a formulat acțiune în instanță, prin care a solicitat obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la operarea în statele de funcții și de personal și în carnetele de muncă, a gradelor profesionale stabilite ca urmare a primei reîncadrări.
Prin sentința civilă nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția litigii de muncă și conflicte de muncă, a fost admisă acțiunea, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Atâta timp, cât Ordinul nr. 1519/2004 a fost emis în vederea aplicării acestei hotărâri, anularea acestuia ar avea drept consecință nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
Prin ordinul contestat s-au revocat deciziile Direcției Generale a Vămilor emise cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici după data de 15 iulie 2003. Ca o consecință a revocării, în cuprinsul ordinului se menționează că încadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi cea prevăzută în deciziile emise la data de 15 iulie 2003. Dispozițiile ordinului respectiv se aplică retroactiv, începând cu data de 15 iulie 2003, data emiterii primelor decizii de reîncadrare.
De la data de 1 ianuarie 2005 se aplică prevederile O.U.G. nr. 92/2004, care la art. 6 prevăd o altă încadrare în grade profesionale.
Așadar, prin emiterea ordinului contestat, Autoritatea Națională a Vămilor nu a cauzat funcționarilor publici nici un prejudiciu patrimonial.
Având în vedere cele mai sus expuse, a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost modificată sentința atacată și în fond, a fost respinsă acțiunea formulată.
Referitor la recursul declarat de reclamant pentru capătul de cerere privind decizia nr. 1163/2003, instanța de fond a reținut corect faptul că acesta nu a contestat în procedură prealabilă acest act administrativ, încălcând prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Așa fiind, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Contencios → |
|---|
