ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Cluj, la data de 21 februarie 2005, reclamanta A.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 15.715 din 17 februarie 2005 și acordarea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit actelor depuse la dosarul existent la Casa județeană de pensii, îndeplinește condițiile pentru a i se acorda calitatea de beneficiară a reglementării sus-menționate, motiv pentru care hotărârea contestată este nelegală.
Prin sentința civilă nr. 223 din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de A.A., a anulat hotărârea nr. 15.715 din 17 ianuarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2004, calitatea de refugiată în perioada aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că probele existente la dosar, în principal, declarațiile autentificate ale martorilor L.G. și G.L. și actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că A.A., împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna aprilie 1942, reîntoarcerea în localitatea de domiciliu având loc în luna martie 1945. Totodată, instanța de fond a mai reținut că se confirmă strămutarea reclamantei, ca urmare a persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
împotriva sentinței civile nr. 223 din 11 aprilie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, arătând, în esență, faptul că situația reclamantei A.A. nu face obiectul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât atât localitatea din care s-a refugiat, cât și localitatea în care s-a refugiat, se aflau sub ocupația regimului austro-ungar, astfel încât nu se poate susține că persecuția etnică este cea care a determinat schimbarea domiciliului dintr-o localitate, în cealaltă localitate. Recurenta-pârâtă a mai arătat că sentința instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost pronunțată în lipsă de probațiune, întrucât la dosarul cauzei nu există nici un document oficial dintre cele prevăzute de Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, din care să rezulte că o parte din localitatea Lunca Vișagului a intrat în teritoriul cedat statului maghiar, iar intimata domicilia în acea zonă.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse de recurenta-pârâtă cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 223 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, nu pot fi primite.
Din probele existente la dosarul de fond, se constată că părinții intimatei-reclamante A.A., împreună cu aceasta, și-au schimbat domiciliul, în luna aprilie 1942, din localitatea Valea Drăganului, în localitatea Lunca Vișagului - partea română, așa cum rezultă din declarațiile martorilor L.G. și G.L., schimbarea domiciliului fiind urmarea Dictatului de la Viena, revenind în Valea Drăganului, în luna octombrie 1944.
în motivarea sentinței civile pronunțate, în mod corect, instanța de fond a interpretat declarațiile celor doi martori, coroborându-le cu hotărârile emise de pârâtă și prin care se recunoaște, chiar celor doi declaranți, calitatea de beneficiari ai O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Ceea ce invocă, în principal, Casa Județeană de Pensii Cluj în susținerea recursului, este faptul că intimata-reclamantă s-ar fi refugiat într-o localitate aflată sub același regim, cu cel existent în localitatea din care s-a refugiat, ceea ce, în opinia recurentei, reprezintă o simplă schimbare de domiciliu, și nu un refugiu determinat de persecuțiile etnice suferite. O astfel de susținere nu poate fi primită, în condițiile în care calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 a fost recunoscută celor doi martori, prin hotărârile nr. 1572/2002, respectiv nr. 3648/2002, emise chiar de pârâtă. Ori, dacă martorilor li s-a recunoscut calitatea de beneficiar pentru refugiul în aceeași localitate, cu cea în care s-a refugiat și A.A., este evident faptul că și în cazul reclamantei există aceleași condiții de natură să justifice acordarea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999.
în ceea ce privește regimul sub care se afla zona în care s-a refugiat intimata-reclamantă împreună cu părinții săi, este elocventă adeverința nr. 1686 din 4 aprilie 2005, emisă de Primăria comunei Poieni, județul Cluj și în care se menționează că o parte a satului Lunca Vișagului, respectiv cătunul Alunu, a rămas în componența Statului român.
Cu privire la insuficienta dovedire a refugiului, se reține faptul că intimata-reclamantă a făcut dovada refugiului, astfel cum permit dispozițiile art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, și anume prin declarații de martori, întrucât, așa cum rezultă din înscrisul de la dosar, Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj nu dețin documente referitoare la A.A., G.P. și G.M. (părinții reclamantei). Astfel, în lipsa actelor oficiale enumerate la art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002 și având în vedere faptul că reclamanta a făcut demersurile necesare pe lângă autoritățile competente, respectiv Arhivele Naționale, se poate recurge la dovada refugiului prin declarație de martori.
în raport cu aspectele prezentate, rezultă că instanța de fond, în mod legal și temeinic, a reținut că reclamanta A.A. îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a i se acorda calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4523/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4519/2005. Contencios → |
|---|
