ICCJ. Decizia nr. 4532/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 114/A din 19 ianuarie 2005, reclamanta A.E., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, a solicitat anularea hotărârii nr. 193 din 23 august 2002 și a hotărârii nr. 46 din 4 ianuarie 2005, emise de pârâtă, să i se recunoască calitatea de strămutat în condițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 4 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să i se acorde drepturile aferente, începând cu data de 25 martie 2002 și, totodată, pârâta să obligată la plata de daune cominatorii în sumă de 200.000 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la data primirii efective a indemnizației.
Prin sentința civilă nr. 192 din 5 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de A.E., a anulat hotărârea nr. 46 din 4 ianuarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și a revizuit hotărârea nr. 193 din 23 august 2002, emisă de pârâtă, în sensul că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, cu menținerea celorlalte dispoziții ale actului revizuit.
împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005 și a încheierii din 12 mai 2005, de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul sentinței civile, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, considerându-le nelegale și netemeinice, pentru aspectele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond s-a pronunțat doar pe baza copiei actului eliberat de Arhivele Naționale Constanța, a cărui veridicitate este pusă la îndoială, în condițiile în care nu a fost prezentat înscrisul în original, iar cu privire la declarațiile martorilor se face referire doar în încheierea de îndreptare a erorii materiale, acestea nefiind puse în discuția părților, astfel încât recurenta-pârâtă nu s-a putut apăra în cele mai bune condiții. Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă susține că nu se poate ține cont de declarațiile martorilor I.T. și G.S., întrucât aceștia nu puteau cunoaște data reală a evacuării și durata refugiului în afara zonei de ocupație, neaflându-se în aceeași situație cu reclamanta și neavând calitatea de beneficiari ai O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. în privința datei de început a acordării drepturilor corespunzătoare perioadei 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, Casa Județeană de Pensii Dolj arată că este incorectă data de 1 aprilie 2002, având în vedere probatoriul pe care l-a avut la dispoziție la data emiterii hotărârii nr. 193 din 23 august 2002.
La data de 14 septembrie 2005, reclamanta A.E. a depus la Curtea de Apel Craiova, cu privire la sentința civilă nr. 192 din 5 mai 2005, cerere de repunere în termen și recurs motivat în termenul pierdut.
în motivarea cererii de repunere în termen, recurenta-reclamantă A.E. arată că a fost împiedicată să declare recurs în termenul legal împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005, întrucât nu a cunoscut soluția dată de Curtea de Apel Craiova, cu privire la cererea de revizuire formulată de la data de 3 iunie 2005, ce a format obiectul dosarului nr. 746/A/2005, al aceleiași instanțe. Totodată, recurenta-reclamantă menționează că recursul împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005 a fost declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj, la data de 7 iunie 2005, deci ulterior cererii sale de revizuire din 3 iunie 2005.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă critică sentința civilă atacată, sub toate aspectele acesteia și solicită recunoașterea calității de strămutată pentru perioada 6 septembrie 1940 - 25 martie 1944 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 25 martie 2003, cu menținerea ca valabilă a hotărârii nr. 193 din 23 august 2002 a Casei Județene de Pensii Dolj, precum și acordarea de daune cominatorii de 200.000 lei/zi de întârziere, de la pronunțare, până la primirea efectivă a hotărârii de punere în drepturi.
în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dolj, din analiza probelor administrate și prin raportare la dispozițiile incidente în cauză, acesta este fondat pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Primul motiv de recurs invocat de Casa Județeană de Pensii Dolj se vădește ca întemeiat, în condițiile în care la dosarul de fond se regăsește "copia" actului eliberat de Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, dificil de caracterizat ca fiind o copie a unui înscris oficial, în condițiile în care pe aceeași pagină se regăsește tabelul de refugiați, mențiunea persoanei care a solicitat eliberarea, precum și destinatarul documentului. Este de menționat faptul că există cel puțin trei elemente contradictorii, rezultând din cuprinsul "copiei", și anume: persoana evidențiată pe tabloul refugiaților - N.E., persoana care a cerut eliberarea copiei - N.I. și destinatarul documentului - A.Ș. Pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, se apreciază că instanța de fond avea îndatorirea să ordone reclamantei, prezentarea înscrisurilor care au stat la baza realizării copiei.
De asemenea, și în ceea ce privește critica adusă sentinței civile atacate cu referire la declarațiile martorilor, se privește ca întemeiată, având în vedere că nici în declarațiile martorilor I.T. și nici în cele ale martorilor R.N. și C.A., nu sunt menționate situațiile de fapt în baza cărora s-a luat cunoștință de situațiile declarate, nefiind prezentate, în acest sens, relațiile în care martorii respectivi s-au aflat față de evenimentele enumerate în cuprinsul declarațiilor. De altfel, în declarațiile ultimilor doi martori, se face trimitere la adeverința eliberată de Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, iar nu la evenimente la care au participat nemijlocit.
Având în vedere motivele de recurs invocate de Casa Județeană de Pensii Dolj, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Pe cale de consecință, în considerarea contradicțiilor și lipsurilor constatate în privința probatoriului administrat de instanța de fond, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii se privește ca fondat, urmând a fi admis, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru lămurirea aspectelor sus-menționate.
în ceea ce privește recursul recurentei-reclamante A.E., înainte de a trece la controlul judiciar al motivelor invocate, Curtea, verificând în prealabil regularitatea recursului, a constatat că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii judecătorești, rezultă că sentința civilă atacată a fost comunicată recurentei-reclamante, la data de 21 mai 2005, iar recursul a fost declarat la data de 14 septembrie 2005.
Curtea, analizând motivele invocate prin cererea de repunere în termenul de recurs, a constatat că acestea nu sunt întemeiate, în condițiile în care se fundamentează pe aspecte procedurale ce vizează soluționarea unui alt dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, respectiv dosarul nr. 746/A/2005, în care, așa cum rezultă din certificatul de grefă, a fost pronunțată sentința nr. 326 din 1 septembrie 2005, prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 681 din 11 noiembrie 2004 și, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005.
Având în vedere aceste aspecte, prin raportare la dispozițiile art. 301 C. proc. civ., a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A.E., ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinței civile nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4531/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Contencios → |
|---|
