ICCJ. Decizia nr. 4524/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 1379 din 11 februarie 2005, reclamantul M.S. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 15.880 din 25 ianuarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 4 septembrie - 20 octombrie 1944 a fost refugiat, întrucât mama sa, împreună cu cei 3 copii și cu sora sa, B.A., s-a refugiat din orașul Turda, care a fost ocupat de armatele maghiare, în localitatea Alba Iulia.
Prin sentința civilă nr. 221 din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului M.S., a dispus anularea hotărârii nr. 15.880 din 25 ianuarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe pârâtă să îi recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 4 septembrie - 5 octombrie 1944, cu acordarea, începând cu data de 1 septembrie 2004, a drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea sentinței civile pronunțate, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din certificatul nr. C/4494 din 8 decembrie 2004, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, din declarațiile martorilor A.M. și P.G., reclamantul M.S. s-a refugiat, în perioada 4 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, împreună cu familia sa, din localitatea Turda, în localitatea Alba Iulia, determinat de faptul că în perioada respectivă, localitatea Turda s-a aflat sub ocupație străină.
Totodată, instanța de fond a reținut că motivele care l-au determinat pe reclamant și pe familia acestuia să își părăsească localitatea de domiciliu, au fost de natură etnică, întrucât au vizat presiunile etnice exercitate asupra românilor de către regimul instaurat după data de 6 septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena.
împotriva sentinței civile nr. 221 din 7 aprilie 2005, a Curții de Apel Cluj, a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurentul susține că prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a dovedit calitatea de refugiat, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 și nici persecuțiile suferite din motive etnice.
Totodată, recurentul a arătat că părăsirea localității Turda de către familia reclamantului M.S. a fost determinată de operațiunile de război iminente, ca urmare a apropierii liniei frontului și armatelor sovietice, în septembrie 1944, situație care nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999.
în concluzie, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și persoanelor care s-au refugiat ca urmare a evenimentelor de război, deși au avut, în mod necontestat, de suferit toate consecințele nefavorabile ale situației de refugiat.
Recursul este nefondat.
în mod corect, Curtea de Apel Cluj a reținut pe baza dovezilor existente la dosarul de fond, că reclamantul s-a refugiat în perioada 4 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, din localitatea Turda, aflată sub ocupație străină, în localitatea Alba Iulia, revenind în prima localitate după încetarea ocupației străine.
Calitatea de refugiat a reclamantului este dovedită de actele depuse la dosarul de fond și avute în vedere de instanță, la pronunțarea sentinței civile atacate, și anume: certificatul nr. C/4494 din 8 decembrie 2004, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj și declarațiile martorilor A.M. și P.G. De altfel, Casa Județeană de Pensii Cluj, prin adresa nr. 63.653 din 26 noiembrie 2004, a pus în vedere reclamantului, să transmită, pe lângă "adresa de la Arhivele Statului", "dovada faptului că cel puțin unul din martori a fost refugiat". Conformându-se cererii ce i-a fost adresată, reclamantul a depus la dosarul de fond, copie a hotărârii nr. 8120 din 30 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost recunoscută martorului A.M., calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, în baza prevederilor art. 1 lit. c) din aceeași ordonanță.
De altfel, mutarea reclamantului din localitatea Turda, în localitatea Alba Iulia, nu este contestată de recurent. Ceea ce se contestă în recurs, este motivul care l-a determinat pe reclamant și pe familia acestuia să se refugieze. Ori, din actele dosarului - adeverința nr. 21.509 din 8 decembrie 2004, eliberată de Primăria municipiului Turda, rezultă că principalul motiv al refugiului a fost reprezentat de presiunile etnice exercitate asupra locuitorilor localității Turda, de către puterea de ocupație.
De altfel, O.G. nr. 105/1999 face referire la calitatea de refugiat în contextul regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, iar nu prin raportare la evenimentele celui de-al doilea război mondial, aflate în derulare, în perioada respectivă, pe teritoriul întregii Europe.
Față de cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4521/2005. Contencios → |
|---|
