ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la Tribunalul Sibiu, la data de 17 februarie 2005, reclamanta F.F., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sibiu, a solicitat anularea hotărârii nr. 1972 din 26 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să îi recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 294/c din 21 martie 2005, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 107 din 22 aprilie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.F., a anulat hotărârea emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, pentru perioada decembrie 1943 - noiembrie 1944, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut aspectele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta s-a născut la data de 28 octombrie 1943 în comuna Poeni, satul Lunca Vișagului, județul Cluj. Ulterior ocupării localității respective de către trupele de ocupație, în urma Dictatului de la Viena, în luna decembrie 1943, părinții reclamantei, împreună cu cei doi copii, s-au refugiat în localitatea Săcuieu, raionul Huedin, județul Cluj. Din declarațiile martorilor depuse la dosarul Tribunalului Sibiu, curtea de apel a reținut că părinții reclamantei, împreună cu reclamanta și fratele acesteia, F.I., au fost nevoiți să se refugieze în localitatea Săcuieu, ca urmare a persecuțiilor bazate pe motive etnice la care erau supuși de către autoritățile de ocupație.
împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sibiu, susținând, în principal următoarele:
1. Excepția tardivității contestării hotărârii nr. 1972 din 26 noiembrie 2004, întrucât aceasta a fost comunicată reclamantei, la data de 17 decembrie 2004, iar contestația a fost introdusă la Tribunalul Sibiu, la data de 17 februarie 2005, fiind, astfel, nerespectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
2. Din declarațiile martorilor depuse la dosar nu rezultă cu certitudine faptul că reclamanta și familia acesteia ar fi suferit persecuții etnice de natură să determine refugiul.
Analizând cauza, în primul rând, sub aspectul excepției tardivității contestării hotărârii emise de pârâtă, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Hotărârea nr. 1972 din 26 noiembrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu, a fost comunicată intimatei-reclamante F.F., la data de 17 decembrie 2004, astfel cum rezultă din Borderoul pentru corespondență, depus, în copie, la dosarul nr. 1037/2005 al Tribunalului Sibiu.
Contestația intimatei-reclamante F.F. împotriva hotărârii sus-menționate a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu, la data de 17 februarie 2005, astfel cum rezultă din data înscrisă în colțul drepta-sus al cererii de chemare în judecată.
Având în vedere data comunicării hotărârii atacate, 17 decembrie 2004, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării, rezultă că cererea de chemare în judecată trebuia să fie introdusă cel târziu la data de 21 ianuarie 2005.
în aceste condiții, excepția tardivității acțiunii invocată de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Sibiu este întemeiată și, pe cale de consecință, a fost admis recursul și, pe fond, respinsă acțiunea reclamantei F.F., ca tardiv formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4528/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4523/2005. Contencios → |
|---|
