ICCJ. Decizia nr. 4586/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași la 7 iunie 2005, A.V. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 93 din 31 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, solicitând modificarea hotărârii atacate.
în motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut ca tardivă modificarea acțiunii, întrucât i-a fost obstrucționat dreptul la apărare.
Inspectoratul Școlar al județului Iași a formulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței civile nr. 93 din 31 mai 2004, a Curții de Apel Iași, neputându-se primi cererea recurentei, de titularizare, această solicitare neintrând sub incidența condițiilor stabilite de art. 581 C. proc. civ., mai ales că postul pe care reclamanta îl solicită după concurs, este în specialitatea de psihologie, așa cum a fost vacantat, iar reclamanta a concurat pentru un pot de pedagogie.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 93 din 30 mai 2005, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea în contencios administrativ introdusă pe cale de ordonanță președințială, de către recurenta-reclamantă.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, sub nr. 14587 din 23 iulie 2004, reclamanta A.V. a solicitat ca pârâții Inspectoratul Județean Iași și Ministerul Educației și Cercetării să fie obligați, pe cale de ordonanță președințială, să valideze candidatura sa, în vederea participării la repartizarea și la adjudecarea posturilor în cadrul Concursului național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, conform fișei de opțiuni.
Ministerul Educației, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, considerând că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate avute de art. 581 C. proc. civ. Instanța a reținut că și Inspectoratul Școlar Iași a solicitat, la rândul său, respingerea acțiunii, pe motiv că specializarea obținută de reclamantă nu-i permitea accesul la ocuparea postului de profesor psiholog.
S-a mai reținut de instanța de fond că prin sentința civilă nr. 7335 din 4 august 2004, Judecătoria Iași, respingând excepția necompetenței sale materiale și excepția inadmisibilității acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamantă, în contradictoriu cu Inspectoratul Iași și Ministerul Educației, obligând pe pârâți să valideze candidatura reclamantei, în vederea participării acesteia la repartizarea și adjudecarea posturilor în cadrul Concursului național unic de titularizare în învățământul preuniversitar.
Tribunalul Iași, prin decizia nr. 50 din 14 ianuarie 2005, admițând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, a admis recursurile declarate de pârâți și reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7335 din 4 august 2004, pe care a casat-o și a trimis cauza, spre soluționare, Curții de Apel Iași.
Curtea de Apel Iași a reținut că în raport cu obiectul acțiunii și cu calea procedurală aleasă pentru realizarea dreptului, chiar dacă în momentul declanșării procedurii judiciare (23 iulie 2004), reclamanta justifica urgența măsurilor ce solicită a fi luate, cererea sa de a obliga pe pârâți să valideze candidatura ei, în vederea participării la repartizarea și la adjudecarea posturilor în cadrul Concursului național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, conform fișei de opțiuni (concurs finalizat printr-o primă repartizare computerizată la 26 iulie 2004), nu poate fi considerată vremelnică, astfel cum impun dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
Curtea de apel a constatat că în accepțiunea normei procedurale evocate, măsurile luate pe calea ordonanței președințiale trebuie să fie limitate în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, procedura specială prevăzută de art. 581 C. proc. civ., nepermițând luarea unor măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți.
în cauza de față, cererea de validare a candidaturii și includerea reclamantei în procesul de repartizare a posturilor scoase la concursul național unic de titularizare în învățământul preuniversitar nu este nici limitată în timp și nici de natură a nu prejudicia fondul, atâta timp, cât, pentru soluționarea pricinii, este necesară cercetarea legalităților operațiunilor legate de organizarea și desfășurarea concursului și a măsurii în care cererea de titularizare formulată de reclamantă satisface exigențele organizatorilor.
Curtea de apel a mai reținut că nu este de conceput a se valida o candidatură, atâta timp, cât nu se verifică dacă candidatul îndeplinește sau nu cerințele impuse participanților la concursul național unic de titularizare, includerea unui participant în procesul repartizării și adjudecării posturilor vacante obligând pe organizator la titularizarea pe post a candidatului cu media cea mai mare și în mod nemijlocit la perfectarea raportului de muncă, efectele decurgând din hotărârea judecătorească ce s-ar pronunța într-un atare caz, măsura nemaifiind vremelnică, temporară.
Curtea de apel a menționat că în procedura aleasă de reclamantă, nu se poate cerceta fondul litigios al cauzei, că aceasta s-ar putea face numai pe calea dreptului comun, respectiv în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Constatându-se că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ., acțiunea a fost respinsă.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea de chemare în judecată formulată la 23 iulie 2004, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ., privind ordonanța președințială.
La primul termen de judecată, cu procedură completă, deci când părțile puteau pune concluzii, respectiv, 28 iulie 2004, reclamanta nu și-a modificat acțiunea, așa cum a pretins, acordându-se termen la 4 august 2004, pentru comunicarea actelor depuse în cauză.
Acest prim termen cu procedura completă și în care se puteau pune concluzii, fiind depășit, iar reclamanta neprecizându-și acțiunea, în sensul că invocă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, soluția curții de apel este legală și temeinică, neputându-se rezolva cauza, așa cum s-a cerut, în condițiile art. 581 C. proc. civ.
Cererea reclamantei și prin care se pretinde că se putea primi modificarea acțiunii, în sensul invocării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, este făcută tardiv față de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. (încheierea din 28 iulie 2004, din dosarul nr. 14587/2004 al Judecătoriei Iași, nefiind în cauză o obstrucționare a dreptului la apărare.
Așa fiind, hotărârea atacată în cauză, respectiv sentința nr. 93 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Iași fiind legală și temeinică, recursul declarat a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4603/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4581/2005. Contencios → |
|---|
