ICCJ. Decizia nr. 4606/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 265 din 16 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei Asociația S.L.C. și a lipsei de interes invocate de autoritatea publică pârâtă și a respins acțiunea promovată împotriva Ministerului Culturii și cultelor, pentru anularea Ordinului acestuia, nr. 2214 din 5 aprilie 2004, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut, în esență, că autoritatea publică pârâtă a revocat, în cursul procesului, ordinul atacat și, prin urmare, cererea de chemare în judecată nu mai are obiect, iar examinarea incidentelor invocate a devenit, astfel, inutilă.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât soluția dată excepțiilor de fond nu este motivată, iar revocarea ordinului atacat, după ce acesta a produs efecte juridice, nu poate constitui temei legal pentru constatarea că cererea de chemare în judecată este lipsă de obiect.
Recursul este fondat.
Prin acțiune, reclamanta-recurentă a solicitat instanței de contencios administrativ competent, să dispună anularea Ordinului nr. 2214 din 5 aprilie 2004, prin care ministrul culturii și cultelor a declasificat parțial monumentul istoric "Parcul Carol" ( 52.700 mp, teren cu amenajările și clădirile aferente) din București, în sensul radierii din Lista monumentelor istorice protejate special conform Legii nr. 422/2001.
După administrarea probelor în mai multe ședințe de judecată și închiderea dezbaterilor la 2 februarie 2005, pronunțarea a fost amânată la cererea Ministerului Culturii și Cultelor, pentru depunerea de concluzii scrise, fapt realizat la data de 15 februarie 2005.
Odată cu concluziile, autoritatea publică pârâtă a depus și actul nr. 2027 din 10 februarie 2005, prin care s-a revocat ordinul de declasificare a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, instanța hotărând pe baza ordinului revocator, că acțiunea introductivă a rămas fără obiect.
Hotărârea este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, deoarece înscrisul pe care se fundamentează, emis și depus la dosar după închiderea dezbaterilor, nu a fost pus în discuția părților.
Pe de altă parte, Ordinul nr. 2214/2004 nu mai putea fi revocat de către organul emitent, pentru că pe baza lui s-au născut raporturi juridice în alte ramuri de drept, cu alte cuvinte, intrase în circuitul civil (s-a emis autorizația de demolare a Mausoleului din Parcul Carol, iar SC A. SA a încheiat contract pentru lucrările de demolare cu R.A. A.P.P.S.) și se declanșase litigiul la instanța de contencios administrativ.
Or, este de principiu că, odată ce s-au născut astfel de raporturi, actele administrative individuale care le-au generat, devin irevocabile.
Concluzia se impune și din rațiuni privind buna administrare a justiției. Revocarea actelor atacate în justiție, după sesizarea instanței, afectează activitatea de judecată constituind o imixtiune a puterii administrative în autoritatea puterii judecătorești.
Iar o asemenea imixtiune nu are nici o justificare, fiindcă organul administrativ emitent a avut ocazia să-și revoce actul în procedura administrativă prealabilă și să evite, astfel, declanșarea procesului judiciar.
în raport cu cele anterior prezentate, recursul se privește ca fondat și ca atare, a fost casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4598/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4604/2005. Contencios → |
|---|
