ICCJ. Decizia nr. 4710/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1697 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului R.M., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, să se anuleze Ordinul nr. 162 din 1 aprilie 2003, emis de pârât, prin care a fost destituit din funcția de director general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară a județului Ilfov, recunoașterea dreptului său constând în menținerea în funcția de director general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară Ilfov, precum și suspendarea executării Ordinului nr. 162/2003, până la soluționarea cauzei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a reținut, în esență, că reclamantul a fost destituit din funcția de director general, prin ordinul a cărui anulare a fost solicitată, ca urmare a condamnării penale definitive prin sentința penală nr. 698 din 16 aprilie 2002, pronunțată de către Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. 7386/2001, și nu ca urmare a unei sancțiuni disciplinare, și că nu sunt întemeiate criticile reclamantului privind neefectuarea cercetării administrative în condițiile Legii nr. 188/1999 și H.G. nr. 1083/2001.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, R.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, recurentul a susținut că desfacerea contractului de muncă a fost ca urmare a unei sancțiuni disciplinare prevăzută de art. 70 pct. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, fiind aplicabile prevederile art. 70 pct. 5 din Legea nr. 188/1999. A mai susținut că nu s-a efectuat în prealabil, cercetarea administrativă, situație în care actele contestate sunt nule absolut și că Ordinul nr. 162 din 1 aprilie 2003, al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus eliberarea din funcția de director general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară a județului Ilfov.
Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Ordinul nr. 162 din 1 aprilie 2003, a cărui anulare a făcut obiectul litigiului de față, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 6 lit. g), art. 89 lit. d) și art. 94 teza a II-a din Legea nr. 188/1999, a dispozițiilor H.G. nr. 362/2002 și a Notei Direcției Juridice nr. 51959 din 31 martie 2003, înregistrată la Direcția de Salarizare și Managementul Resurselor Umane, sub nr. 42574 din 31 martie 2003.
Prin decizia penală nr. 365 din 28 februarie 2003, pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul nr. 471/2003, a fost respins recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 619 din 25 octombrie 2002, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu, prin care a fost admis apelul declarat de partea civilă SC D.K. SA, cu privire la latura civilă și a fost respins apelul declarat de inculpatul R.M., acesta fiind obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă SC D.K. SA, și anume, suma de 1.301.642.819 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul a 38.948,181 dolari SUA, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii pronunțate de instanța de fond, respectiv, Judecătoria Giurgiu, prin sentința penală nr. 698 din 16 aprilie 2002.
în conformitate cu dispozițiile art. 415, raportat la 416 și 4161 C. proc. pen., atât hotărârea pronunțată în apel, cât și cea pronunțată la instanța de fond, au devenit definitive și executorii.
Având în vedere hotărârile penale invocate anterior, înalta Curte a reținut că destituirea recurentului-reclamant din funcția de director general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară a județului Ilfov a operat de drept ca urmare a condamnării penale definitive, și nu ca urmare a unei sancțiuni disciplinare, așa cum arată recurentul, în motivele de recurs.
în raport cu situația dată, Ordinul nr. 162/2003 în mod întemeiat a fost emis în baza dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: "destituirea din funcție se dispune (...) atunci când funcționarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă", condamnare ce a intervenit prin sentința penală nr. 698 din 16 aprilie 2002, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, prin care inculpatul R.M. a fost condamnat la o amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectare a hotărârilor judecătorești, hotărâre întemeiată pe dispozițiile art. 271 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., combinat cu art. 76 alin. (1) lit. e) din același cod".
Pentru toate aceste considerente, nu poate fi reținut ca întemeiat, nici motivul de recurs potrivit căruia recurentul arată că nu s-a efectuat în prealabil cercetarea administrativă situație ce ar trebui să genereze nulitatea absolută a actelor ce au condus la emiterea Ordinului nr. 162 din 1 aprilie 2003 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, întrucât în situația dată nu mai era necesară analizarea de către Comisia de disciplină a instituției și nici individualizarea sancțiunii.
Pentru motivele arătate, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4714/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4711/2005. Contencios → |
|---|
