ICCJ. Decizia nr. 4713/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 februarie 2005, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta C.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 3892 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivare a arătat că soțul său, în prezent decedat, s-a născut în anul 1939, în localitatea Cluj, iar în urma cedării Ardealului de Nord, s-a refugiat în anul 1944, în localitatea Mediaș, împreună cu întreaga familie, datorită persecuțiilor etnice la care au fost supuși.
Prin sentința nr. 127 din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația formulată de C.L., reținând că aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000, ca soție supraviețuitoare, atâta vreme, cât anterior decesului, soțului său nu i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.L., susținând că în mod greșit, instanța de fond a stabilit că pentru a fi beneficiara prevederilor art. 3 din Legea nr. 189/2000, trebuia ca mai înainte să-i fi fost recunoscute aceste drepturi, și soțului decedat, întrucât motivează recurenta, că dispozițiile legale nu fac o distincție expresă în acest sens. A mai arătat că surorilor soțului său i-au fost recunoscute drepturile acordate persoanelor care au fost strămutate din motive de persecuție etnică.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Din certificatul de deces al soțului recurentei rezultă că acesta a decedat la data de 9 aprilie 1995, în localitatea Tîrnăveni, județul Mureș.
împrejurarea că soțul recurentei a decedat anterior intrării în vigoare a actelor normative care reglementează situația persoanelor refugiate sau strămutate din motive de persecuție etnică, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, nu exclude posibilitatea ca acestuia să-i fie recunoscut beneficiul acordării drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000.
Pe de altă parte, prin declarația autentificată a martorelor T.R. și R.R., rezultă că în luna septembrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, soțul recurentei, C.I., născut R.I., s-a refugiat, împreună cu părinții săi naturali, R.P. și R.A., din municipiul Napoca, în municipiul Mediaș, până în luna martie 1945, când au revenit în localitatea de domiciliu, iar din hotărârea depusă la dosar, rezultă că sora soțului recurentei a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestor acte normative, persoana care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar potrivit art. 3 din același act normativ, beneficiază de o indemnizație fixă, și soțul supraviețuitor al celui decedat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
înalta Curte a constatat că recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., l-a admis și a casat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4716/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4715/2005. Contencios → |
|---|
