ICCJ. Decizia nr. 4716/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2005, la Curtea de Apel București, reclamanta M.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 13936/642 din 18 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, motivând că este beneficiara drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în timpul strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România, ca urmare a schimbului de populație stabilit între cele două țări.
Prin sentința civilă nr. 663 din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta M.E., a anulat hotărârea nr. 13963/642 din 18 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 30 martie 1944, în intervalul de timp 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, prevăzut de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și că este beneficiara acestor prevederi, fiind născută în timpul strămutării părinților săi, care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în data de 7 septembrie 1940.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta, în motivare, a susținut că reclamanta nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, având în vedere că s-a născut la un interval de timp de trei ani și șase luni de la refugiul părinților săi, din Bulgaria, în România, aceasta nefiind nici măcar concepută în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinților.
Recursul este întemeiat, în ceea ce privește perioada acordată, pentru următoarele considerente:
Din certificatul de naștere, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 30 martie 1944, în localitatea Sarighiol Deal, Raionul Tulcea, iar din declarațiunea de avere imobiliară, situația de avere imobilă rurală și copia extras din Tabloul de culturi nerecoltate ale românilor și coloniștilor, eliberate de autoritățile din județul Durostor, rezultă că tatăl intimatei, M.M., împreună cu soția, A. și fiica F., de 2 ani, au deținut titluri de proprietate asupra unor bunuri imobile și au locuit pe teritoriul Bulgariei, în perioada anilor 1940 - 1942.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în textul menționat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat, au fost strămutați sau au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Având în vedere că intimata s-a născut la data de 30 martie 1944, în județul Tulcea, înalta Curte a constatat că poate beneficia de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, numai începând cu data nașterii sale și până la sfârșitul perioadei de refugiu stabilită de prevederile legale menționate anterior, respectiv, 30 martie 1944 - 6 martie 1945, iar drepturile corespunzătoare vor fi acordate potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii la Casa de Pensii a municipiului București, respectiv, începând cu data de 1 octombrie 2004.
înalta Curte a constatat că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., l-a admis și a modificat hotărârea atacată, în sensul precizat anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4717/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4713/2005. Contencios → |
|---|
