ICCJ. Decizia nr. 4718/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2005, reclamanta R.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 5096 din 18 februarie 2005, emisă de pârâtă și s-o oblige pe aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
în motivare, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care familia sa a fost strămutată din localitatea de domiciliu, ca urmare a unui schimb de populație, în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, la Craiova, la data de 7 septembrie 1940.
Prin sentința civilă nr. 680 din data de 12 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 5096 din 18 februarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 ianuarie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că părinții reclamantei au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului încheiat între România și Bulgaria, împrejurare dovedită prin situația averii imobiliare rurale întocmită la data de 9 decembrie 1941 și că reclamanta s-a născut la data de 3 ianuarie 1942, în București, unde părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada strămutării părinților săi, pe toată perioada prevăzută de lege și că din înscrisurile depuse ca probatorii, nu rezultă începutul și sfârșitul perioadei de refugiu a părinților.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, respectiv, declarațiunea de avere imobiliară a proprietății rurale a tatălui reclamantei, G.N., întocmită de către autoritățile comunei Cocina, județul Durostor, la data de 10 septembrie 1940 și situația de avere imobiliară rurală a locuitorului G.N., întocmită la data de 9 decembrie 1941, rezultă că părinții intimatei-reclamante, împreună cu cei cinci frați ai acesteia, au locuit pe teritoriul Bulgariei și au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului încheiat între Bulgaria și România, la data de 7 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în textul menționat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de către regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat, au fost strămutați sau au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului încheiat între România și Bulgaria, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Prin urmare, având în vedere faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul strămutării părinților săi, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4725/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4717/2005. Contencios → |
|---|
