ICCJ. Decizia nr. 4854/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2005, reclamantul U.I. a solicitat anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului până la data de 22 ianuarie 2008, măsură dispusă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Suceava, menținută de Direcția Generală de Pașapoarte.
în motivarea acțiunii arată că a fost condamnat la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Mai arată că cetățenii români au dreptul la libera circulație, la eliberarea, deținerea și folosirea pașaportului și că, în situația sa, numai magistratul putea dispune măsura interdicției părăsirii localității sau a țării, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, ținându-se cont de condamnarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, pentru care art. 5 din O.G. nr. 112/2001 prevede măsura suspendării pașaportului pentru o perioadă de 5 ani.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 198 din 18 mai 2005, a anulat acțiunea, ca netimbrată, reținând că reclamantul nu a timbrat acțiunea, nici după ce a fost citat cu această mențiune.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța a soluționat pricina la primul termen de judecată, cu toate că trebuia să acorde un nou termen pentru plata taxelor de timbru, mai ales că pârâta n-a fost prezentă la dezbateri și nici n-a depus întâmpinare.
Susține și că a fost citat cu mențiunea timbrării, dar din motive mai presus de voința sa nu a depus suma necesară, astfel că nu se impunea anularea acțiunii, ca netimbrată, ceea ce înseamnă o încălcare a dispozițiilor legale referitoare la timbrare și o îngrădire a dreptului său de a avea acces la justiție.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, taxele de timbru menționate se plătesc anticipat, o dată cu primirea cererii de chemare în judecată și numai "dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului, să achite suma datorată până la primul termen", astfel cum prevede art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dispoziție ce nu are aplicare în cauza de față.
Reclamantul nu a achitat taxele de timbru legale, nici la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nici chiar după ce i s-a comunicat, prin citația trimisă, să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 37.000 lei.
Acesta nici nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa care l-ar fi împiedicat să achite taxele de timbru legale, așa cum susține prin cererea de recurs.
Instanța nu avea nici o obligație legală de a-i mai acorda un nou termen în vederea timbrării cererii de chemare în judecată, ci, dimpotrivă, cele două acte normative prevăd expres obligația timbrării la momentul depunerii cererii și numai în situații speciale (care nu sunt în cauza de față) se putea timbra până la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a făcut.
Ca atare, recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., reținându-se că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4732/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4719/2005. Contencios → |
|---|
