ICCJ. Decizia nr. 4732/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta B.S. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea Ordinului nr. 101/2001, emis de pârât și continuarea raporturilor de serviciu în funcția publică de execuție avută la data de 29 decembrie 2000.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin ordinul a cărei anulare a solicitat-o, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu din funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul I, categoria A, începând cu data de 13 februarie 2001, ca urmare a nepromovării testului profesional susținut în vederea preluării prin transfer la Ministerul Administrației Publice, conform art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 8/2001, neoferindu-i nici un alt loc de muncă.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1363 din 27 mai 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că Ordinul contestat, nr. 101/2001, precum și actele și operațiunile care au stat la baza emiterii sale, sunt legale și că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta B.S., reiterând motivele invocate în fața instanței de fond, grupate în două mari capitole:
1) Derularea judecății și hotărârea instanței în perioada 29 martie 2001 - noiembrie 2001, critică dezvoltată pe 11 subpct.;
2) Derularea judecății și hotărârea instanței pe perioada februarie 2003 - iunie 2004.
Recurenta, însă, nu face nici o referire critică la hotărârea atacată, precizând în finalul recursului că până la data depunerii acestuia, nu i s-a comunicat hotărârea curții de apel, pe care a recurat-o.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 101 din 13 februarie 2001, Ministerul Administrației Publice a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei din funcția publică de execuție de consilier clasa I, gradul I, categoria A, începând cu data de 13 februarie 2001, ca urmare a nepromovării testului profesional susținut în vederea preluării prin transfer conform art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 8/2001.
Potrivit art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 8/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului Administrației Publice, "personalul care se preia de la Ministerul Administrației Publice, precum și de la alte ministere sau organe centrale, în urma susținerii și promovării unor teste cu caracter strict profesional, se consideră transferat în interesul serviciului".
Reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 101/2001 și a actelor care au stat la baza emiterii sale, pe motiv că, în realitate, testul de care se face vorbire în art. 23 din H.G. nr. 8/2001, nu ar fi fost legal, întrucât în fapt, nici nu a existat o reorganizare a Ministerului Administrației Publice.
Susținerea reclamantei nu poate fi primită, întrucât atât ordinul contestat, cât și celelalte două ordine care au stat la baza emiterii lui (Ordinul nr. 70 din 2 februarie 2001 și Ordinul nr. 28/2001), sunt legale, reclamantei nevătămându-i-se nici un drept ocrotit de lege.
Astfel, în executarea legii a fost adoptată H.G. nr. 8/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului Administrației Publice.
Termenul prevăzut la art. 18 alin. (1) din H.G. nr. 8/2001, de 45 zile, a fost respectat de către pârât, iar în baza Ordinelor nr. 28/2001 și nr. 70/2001 s-a organizat în concret preluarea și testarea tuturor funcționarilor publici din fostul Minister al Funcției Publice.
Dispozițiile celor două ordine sus menționate s-au aplicat tuturor funcționarilor publici care s-au aflat în aceeași situație juridică cu reclamanta, ele având un caracter general, colectiv, fiind emise în baza art. 18 din H.G. nr. 8/2001 și nici într-un caz nefiind de natură a-i aduce atingere drepturilor recunoscute de lege.
Referitor la testul profesional susținut de reclamantă, trebuie reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit că acesta are caracter confidențial și că autoritatea pârâtă este aceea care își apreciază funcționarii publici, bineînțeles cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.
De altfel, pârâtului nu-i poate fi imputat nici faptul că nu ar fi oferit reclamantei, o funcție corespunzătoare pregătirii profesionale, de vreme ce această obligație nu-i incumbă lui, ci Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform Legii nr. 188/1999, aceasta din urmă redistribuind-o pe reclamantă în baza Ordinului nr. 231 din 10 iunie 2003, iar în baza Ordinului nr. 284/2003 a Ministerului Administrației Publice, aceasta a fost încadrată ca și consilier categoria A, clasa I, gradul I, la Direcția pentru Servicii Publice Descentralizate.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de B.S. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4752/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4854/2005. Contencios → |
|---|
