ICCJ. Decizia nr. 4904/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1715 din 15 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei C.P., formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, având ca obiect solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la recunoașterea calității sale de proprietară a imobilului din București, împreună cu terenul aferent (Palatul Cotroceni).
Prin aceiași acțiune, reclamanta a mai solicitat ca pârâții să fie obligați să-i elibereze actele ce atestă calitatea sa de proprietară și, totodată, să fie pusă în posesia imobilului în discuție, folosit în mod abuziv de Statul român.
Invocând din oficiu excepția inadmisibilității, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei nu îndeplinește cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului pretins a fi vătămat de către cele două pârâte.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ca și pentru greșita aplicare a legii.
Recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a nesocotit solicitarea sa de obligare a instituțiilor statului, la eliberarea actelor de proprietate asupra Palatului Cotroceni, invocând în mod nelegal, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii sale.
Recursul este nefondat.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, ca și prin prisma criticilor formulate de recurentă, a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că urmează a fi menținută, pentru cele în continuare expuse.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect, fie anularea unui act administrativ vătămător, fie obligarea autorității administrative care refuză nejustificat rezolvarea unei cereri referitoare la un drept legitim, să recunoască acest drept, condiția esențială ce se cere a fi îndeplinită de reclamant în fața instanței de contencios, fiind existența dreptului legitim pretins încălcat sau nesocotit.
Cum în cauză recurenta-reclamantă nu a produs nici o dovadă referitoare la pretinsul drept de proprietate asupra Palatului Cotroceni, în mod just instanța de fond, reținând neîndeplinirea unei condiții esențiale pentru promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, respinsă pe acest temei.
Față de cele învederate, constatând că nici una din criticile recurentei nu este întemeiată, înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul de față, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4895/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4899/2005. Contencios → |
|---|
