ICCJ. Decizia nr. 4903/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 septembrie 2003, reclamanta P.B. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea Ordinului nr. S/II/3520/2003, prin care a fost destituită din funcția de inspector principal de poliție, începând cu data de 31 august 2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că în perioada 1994 - 31 august 2003 a funcționat ca ofițer cercetare penală la Biroul Cercetări Penale din cadrul Inspectoratului Poliției județului Constanța.
La data de 6 august 2003, reclamanta a fost verificată de un colectiv care i-a inventariat dosarele din fișetul personal, după care i s-a comunicat că urmează a fi trimisă la Consiliul de disciplină, fără a i se face cunoscute abaterile săvârșite.
în aceeași zi, arată în continuare, reclamanta, s-a convocat Consiliul de disciplină, i-au fost adresate 3 întrebări, după care i s-a comunicat propunerea de destituire din funcție, care i-a fost adusă la cunoștință prin adresa nr. 13207 din 10 septembrie 2003.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 172 din 17 noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității, a respins, ca nefondată, contestația formulată, reținând că P.B. deținea în fișet 40 dosare penale, ce figurau în evidența Poliției municipiului Constanța, ca fiind soluționate și înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, contestatoarea P.B., susținând, în esență, că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă a faptelor ce i se impută, ceea ce conduce la nulitatea măsurii disciplinare aplicate, că, întrucât nu s-a dispus împotriva sa începerea urmăririi penale și nici trimiterea în judecată, s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăției.
Recursul este fondat.
în susținerea ordinului de destituire din funcție s-a depus raportul înregistrat sub nr. S 357408 din 6 august 2003, prin care, însă, nu se menționează săvârșirea vreunei abateri disciplinare și nici nu se propune aplicarea vreunei sancțiuni recurentei-reclamante.
Pe de altă parte, nici raportul și nici ordinul de destituire nu fac trimitere la prevederile legale încălcate.
Potrivit dispozițiilor art. 59 din Statutul polițistului, sancționarea disciplinară se poate aplica numai după o cercetare prealabilă și după consultarea Consiliilor de disciplină.
în cadrul cercetării prealabile este obligatorie ascultarea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
Cu toate că în contestația sa P.B. precizează prezumția sa în fața Consiliului de disciplină, instanța de fond nu s-a preocupat de atașarea dosarului Consiliului de disciplină.
Așa fiind, se impune casarea cu trimitere a cauzei, în vederea depunerii întregului dosar al Consiliului de disciplină.
Totodată, instanța de trimitere va avea în vedere și sentința penală nr. 111/P/2004 a Curții de Apel Constanța, prin care P.B. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4910/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4895/2005. Contencios → |
|---|
