ICCJ. Decizia nr. 4909/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 noiembrie 2004, reclamanții R.S. și SC C.M. SRL București au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., să se dispună anularea deciziei nr. 4123 din 13 octombrie 2004 și a Ordonanțelor C.N.V.M. nr. 396 din 2 august 2004 și nr. 427 din 2 august 2004, ca nelegale și netemeinice.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128 din 20 ianuarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, reținând legalitatea actelor atacate.
împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională a amenzii era prescris conform art. 13 din O.G. nr. 2/2001, prin împlinirea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv la 15 decembrie 2003, Ordonanțele C.N.V.M. nr. 396 și 427 din 2 august 2004 impunându-se a fi anulate.
Critica este neîntemeiată.
Recurenții nu au respectat obligația stabilită de art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, de a iniția și finaliza oferta publică preluare a restului de acțiuni emise de societatea reclamantă în termenul de 12 luni, ulterior datei de 1 decembrie 2002, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 165/2002, pentru modificarea art. 138 și 139 din O.U.G. nr. 28/2002.
Ca atare, legal, prin Ordonanțele C.N.V.M. nr. 396 și 427 din 2 august 2004, societatea recurentă a fost sancționată contravențional împreună cu administratorul R.S., prin decizia C.N.V.M. nr. 4123 din 13 octombrie 2004, contestația formulată de reclamanți la 13 septembrie 2004, fiind respinsă.
în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind termenul de prescripție de 6 luni, ca în cazul sancțiunii amenzii contravenționale, ci dispozițiile din legea specială, respectiv O.U.G. nr. 28/2002 privind termenul de prescripție de 3 ani.
Printr-o altă critică, reclamanții au susținut că și-au îndeplinit obligațiile legale, dar instanța nu a analizat probele administrate care demonstrau acest fapt.
Critica este neîntemeiată.
Preluarea acțiunilor de pe piață de către reclamanți nu a fost finalizată, întrucât nu se putea reține îndeplinirea obligațiilor legale ce le reveneau reclamanților, potrivit art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002.
Contravențiile stabilite și aplicate în domeniul pieței de capital urmează o procedură diferită, specifică, sub aspectul regimului juridic, care este în competența C.N.V.M., fapt menționat de dispozițiile art. 180 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, privind interdicția aplicării prevederilor O.G. nr. 2/2001, referitoare la contravenții.
C.N.V.M. este îndreptățită să stabilească faptele calificate, ca fiind contravenții, în cazul încălcării prevederilor în materie de valori mobiliare, în baza autonomiei sale.
Obligația instituită de art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, în sarcina recurenților-reclamanți, subzistă din data de 15 decembrie 2003, dată la care C.N.V.M., constatând că recurenții nu au respectat termenul legal de inițiere și finalizare a ofertei publice de preluare a acțiunilor, a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale potrivit art. 32 lit. c) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 4/2004 privind unele măsuri tranzitorii în aplicarea Legii nr. 297/2004, obligația recurenților fiind scadentă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004.
Ca atare, reținând că temeiul legal aplicabil încadrării faptei îl reprezintă legea în vigoare la data săvârșirii faptei - O.U.G. nr. 28/2002, împrejurarea că ea a fost abrogată prin Legea nr. 297/2004, este lipsită de relevanță, critica reclamanților privind nelegalitatea actelor C.N.V.M. emise la 2 august 2004, fiind neîntemeiată.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4906/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4913/2005. Contencios → |
|---|
