ICCJ. Decizia nr. 4915/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, reclamanta SC P.O. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, pentru ca instanța să dispună anularea actelor emise de pârâtă și exonerarea de la plata sumei imputate. Totodată, a solicitat și suspendarea executării măsurilor dispuse de pârâte.
în motivarea acțiunii a arătat faptul că în urma unui control efectuat de organele fiscale, a fost stabilită obligația achitării unor sume către bugetul de stat, datorită existenței unor nereguli în ceea ce privește activitatea financiar-contabilă a firmei.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 16 din 15 februarie 2005, a respins acțiunea formulată, motivat de faptul că au fost respectate întru totul dispozițiile legale, iar suma imputată a fost corect stabilită.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând soluția instanței de fond, întrucât suma imputată a fost stabilită în mod greșit, iar probele administrate nu conduc la o asemenea concluzie.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul formulat și l-a admis, dispunând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile prevăzute în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat faptul că probele administrate sunt contradictorii, cu privire la numărul facturilor ce lipsesc și, în consecință, estimarea asupra prejudiciului produs nu poate fi acceptată, întrucât este subiectivă.
Pe acest aspect, instanța de rejudecare urmează să completeze probatoriul deja administrat, printr-un supliment la raportul de expertiză efectuat sau chiar prin dispunerea unui nou raport, după caz, pentru a se determina cu claritate facturile lipsă și suma ce urmează a fi plătită cu titlu de impozit.
Față de cele menționate, recursul a fost admis și cauza a fost trimisă instanței de fond, pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4913/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4893/2005. Contencios → |
|---|
