ICCJ. Decizia nr. 4945/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2004, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13700/429 din 15 octombrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
în susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă ale sale și ale soțului său decedat, hotărârea contestată și declarația de avere imobiliară rurală lăsată în Bulgaria de părinții soțului său, P.I., arătând că acesta s-a născut la data de 23 februarie 1942, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții îi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii, pe motiv că, fiind născut ulterior strămutării părinților săi, soțul reclamantei nu a putut fi supus unor persecuții etnice.
Prin sentința civilă nr. 182 din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soțul decedat al reclamantei s-a născut ulterior strămutării părinților săi din Bulgaria, în România, având, deci, calitatea de refugiat. Drept urmare, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000, atâta vreme, cât soțul acesteia s-a născut ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a fost supus unor persecuții etnice.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
în cauză, rezultă din dovezile administrate și este necontestat că soțul intimatei-reclamante s-a născut la data de 23 februarie 1942, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții acestuia fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiul drepturilor prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4950/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4949/2005. Contencios → |
|---|
