ICCJ. Decizia nr. 4949/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița, secția civilă, sub nr. 232/2005, reclamantul U.S.L.I. Ialomița, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Local Movila, Unitatea de învățământ Școlar Movila și Inspectoratul Școlar al județului Ialomița, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate personalului didactic și didactic auxiliar din unitate, pe perioada 1 ianuarie 2002 - 1 octombrie 2004, actualizate în raport cu rata inflației, precum și la calcularea corespunzătoare a acestor drepturi.
Prin încheierea din data de 17 februarie 2005, având în vedere că reclamanții au contestat în mod indirect legalitatea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 și nr. 3343/2002, de care depinde soluționarea pe fond a litigiului, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pentru cercetarea legalității acestor ordine.
De asemenea, s-a dispus și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 709 din 15 aprilie 2005, a admis excepția de nelegalitate și în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a constatat nelegalitatea Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 3343 din 11 martie 2002, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Statutului personalului didactic din învățământul superior și în învățământul preuniversitar și a Precizărilor Generale nr. 19.388 din 14 noiembrie 1997 ale ministrului educației și cercetării, pentru aplicarea Statutului personalului didactic, emise cu încălcarea prevederilor art. 49-51 din Legea nr. 128/1997.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Educației și Cercetării, invocând dispozițiile art. 3041C. proc. civ., art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 8/2000 și cele ale Legii nr. 128/1997.
Mai înainte, însă, de a examina motivele de recurs, se constată că acesta nu poartă semnătura ministrului, conform art. 67 alin. (1) C. proc. civ., art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 90/2001, H.G. nr. 223/2005 și din actele dosarului nu rezultă că la data exercitării căii de atac, respectiv, 18 mai 2005, ministerul, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (6) din H.G. nr. 223/2005, ar fi delegat altei persoane, acest drept.
Este adevărat că la data de 22 iulie 2005, ministrul educației și cercetării, prin Ordinul nr. 4648, a depășit competența de a exercita atribuțiile specifice de reprezentant legal al "ministerului" (iar nu al ministrului), directorului Direcției Juridice și Control.
Numai că la data exercitării căii de atac a recurentului erau aplicabile dispozițiile art. 3021lit. d) C. proc. civ., iar aplicarea art. 161 C. proc. civ., nu poate fi pusă în discuție în raport cu specificitatea dispozițiilor cuprinse în art. 299 și urm. din același cod, art. 4 și 28 din Legea nr. 554/2004, care reglementează expres, cuprinsul și condițiile de valabilitate ale cererii, în sensul art. 129 din Constituție.
Sancțiunea nulității se aplică față de recurentul nediligent, care nu a manifestat respect și interes și față de condițiile legale de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs.
Este de reținut și faptul că prin Decizia nr. 176/2005 (M. Of. nr. 356/27.04.2005), Curtea Constituțională a declarat a fi neconstituționale doar dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. a), iar nu și celelalte litere ale aceluiași alineat al art. 3021.
Prin urmare, în cauză s-a aplicat sancțiunea prevăzută de Codul de procedură civilă, respectiv s-a constatat nulitatea recursului declarat de Ministerul Educației și Cercetării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4945/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4941/2005. Contencios → |
|---|
