ICCJ. Decizia nr. 4961/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 18 august 2003, reclamanta C.J. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini, solicitând obligarea acesteia să-i rezolve favorabil cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că a intrat legal în România, la 3 septembrie 2002, că i-a fost prelungit dreptul de ședere până la 8 mai 2003 și că din motive obiective, determinate de mutarea sediului social al societății comerciale la care este asociată, s-a adresat cu întârziere pentru prelungirea dreptului ședere.
Prin sentința civilă nr. 190 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că motivul depășirii termenului prevăzut de art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, nu constituie o cauză mai presus de voința părții, care să justifice nerespectarea dispozițiilor legale menționate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.J. care a susținut, în esență, că instanța fondului a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că depășirea termenului de solicitare a prelungirii dreptului de ședere nu e sancționată de legiuitor, cu refuzul prelungirii. Totodată, recurenta a invocat greșita apreciere a probei administrate, în sensul că în cauză s-a făcut dovada motivelor obiective pentru care s-a realizat solicitarea acordării prelungirii dreptului de ședere, precum și a îndeplinirii cumulative a cererilor impuse de art. 51 alin. (2) din același act normativ.
Recursul nu este fondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, cererile de prelungire a dreptului de ședere se formulează obligatoriu cu 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care s-a aprobat șederea, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (2) și (3), aceste cereri trebuie însoțite de o serie de documente enumerate expres.
în situația în care la depunerea cererii nu sunt îndeplinite cumulativ, atât condițiile generale, cât și cele speciale, în funcție de scopul șederii - prin art. 52 alin. (1), legiuitorul prevede drept sancțiune, refuzul de prelungire a dreptului de ședere.
Or, în cauză, s-a făcut dovada în mod cert că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că a solicitat prelungirea șederii, după 39 de zile de la expirarea termenului obligatoriu instituit de legiuitor.
în atare situație, faptul că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse prin art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru prelungirea dreptului de ședere, pentru desfășurarea de activități comerciale, în mod corect a fost apreciat ca fiind nerelevant, soluționarea favorabilă a cererii de prelungire fiind condiționată, potrivit art. 52 alin. (1), de îndeplinirea tuturor condițiilor, atât generale, cât și speciale.
în raport cu aceste considerente și cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4960/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4962/2005. Contencios → |
|---|
