ICCJ. Decizia nr. 4986/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 4 iunie 2004, reclamantul A.O. a chemat în judecată pârâta C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 2283 din 11 mai 2004 și a Ordonanței nr. 235 din 7 aprilie 2004.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal a fost sancționat cu avertisment în legătură în tranzacția cross efectuată la data de 16 februarie 2004, cu acțiuni emise de SC G.C. SA Baia mare, imputându-i-se efectuarea de tranzacții pe piață, cu acțiuni ale unei societăți pentru care se lansase o ofertă publică de preluare.
Totodată, reclamantul a adus și următoarele argumente în susținerea acțiunii:
- clienții care au efectuat tranzacția cross, sunt persoane implicate și nu acționează concertat cu ofertantul;
- tranzacția cross efectuată la 16 februarie 2004, nu a avut nici o legătură cu oferta publică, ordinul de vânzare fiind independent de oferta publică și executat anterior acesteia;
- în ordonanța a cărei anulare se solicită, datele privind prețul mediu ponderat înainte și după tranzacția cross sunt calculate și prezentate în mod eronat;
- prețul la care s-a efectuat tranzacția cross, este un preț normal de tranzacționare pentru acest simbol, deoarece acțiunile au mai fost tranzacționate la prețuri apropiate în anii anteriori;
- la momentul executării ordinului de vânzare din data de 12 februarie 2004 nu exista o cotație fermă pe piață pentru aceste acțiuni, iar acțiunea nu era lichidă;
- societatea de investiții financiare era obligată să acționeze conform principiului celei mai bune execuții pentru client, conform dispozițiilor art. 65 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002;
- reclamantul nu a avut nici o abatere și nu a fost sancționat de la data autorizării sale.
Instanța de fond a dispus conexarea dosarului având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A.O., cu alte două dosare, având ca obiect acțiunile reclamanților Ț.D., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea deciziei nr. 2285/2004 și a Ordonanței C.N.V.M. nr. 236/2004 și, respectiv, M.C.H., care a solicitat, în contradictoriu cu aceeași pârâtă, anularea deciziei nr. 2284/2004 și a Ordonanței C.N.V.M. nr. 234/2004.
Prin sentința civilă nr. 244 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile conexe formulate de reclamanții A.O., Ț.D. și M.C.H.
Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 234 din 7 aprilie 2004, a C.N.V.M., reclamantul M.C.H., reprezentant al Compartimentului de Control Intern al S.S.I.F. V.M. SA, a fost amendat cu suma de 50.000.000 lei, reținându-se încălcarea prevederilor art. 23 lit. a), g) și h) și a art. 74 lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002, și art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 550/2002. S-a reținut că reclamantul trebuia să prevină și să propună soluții de remediere a situației de încălcare a legii și să monitorizeze aplicarea prevederilor legale.
Prin Ordonanța nr. 235 din 7 aprilie 2004 a C.N.V.M., reclamantul A.O., agent pentru servicii de investiții financiare al S.S.I.F. V.M. SA, a fost sancționat cu avertisment, reținându-se încălcarea prevederilor art. 74 lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002 și art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002. Sancționarea reclamantului s-a făcut pe considerentul că, în calitatea sa pe care o avea, a încheiat tranzacții în scopul de a influența în mod artificial prețul valorilor mobiliare.
Prin Ordonanța nr. 236 din 7 aprilie 2004, a C.N.V.M., reclamantul Ț.D., președinte și director general al S.S.I.F. V.M. SA, a fost amendat cu suma de 50.000.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 74 lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002 și art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002. S-a apreciat că reclamantul putea să prevină încălcarea dispozițiilor legale în domeniul valorilor mobiliare și nu a făcut acest lucru.
Contestațiile formulate au fost respinse prin deciziile nr. 2283, nr. 2284 și nr. 2285 din 11 mai 2004.
Celor trei reclamanți li s-a imputat efectuarea tranzacției cross în data de 16 februarie, la prețul de 4.500 lei/acțiune, fără a lua în calcul prețul mediu ponderat al acțiunilor emise de SC G.C. SA Baia Mare, care era de 15.756 lei/acțiune, preț mai mare decât prețul calculat cu luarea în considerare a tranzacției analizate, respectiv 10.223 lei/acțiune.
S-a reținut astfel, influențarea în mod artificial a prețului de tranzacționare pentru acțiunile societății emitente, G.C. SA, lezând interesele potențialilor investitori.
Instanța de fond a mai reținut că, în fapt, la data de 12 februarie 2004, S.S.I.F. V.M. SA a primit un ordin deschis de vânzare al unui pachet de 2273 acțiuni ale SC G.C. SA, la prețul de 4.500 lei/acțiune.
S.S.I.F. V.M. SA nu a afișat cotația aferentă ordinului de vânzare pentru aceste acțiuni în sistemul de tranzacționare RASDAQ.
La data de 16 februarie 2004, acțiunile au fost cumpărate de D.H., prin intermediul S.S.I.F., la prețul de 4.500 lei/acțiune, deși ultima tranzacție a fost efectuată la 12 august 2003, la prețul de 15.000 lei/acțiune.
Instanța a apreciat că această vânzare a influențat negativ prețul mediu ponderat pe emitentul SC G.C. SA, astfel încât tranzacția din 19 februarie 2004 (ofertă publică de cumpărare) s-a realizat la prețul de 10.000 lei/acțiune.
Instanța de fond a concluzionat că nu pot fi luate în considerare argumentele prezentate de reclamanți, deoarece:
- în cauză nu se discută o eventuală acțiune a clienților de manipulare a pieței;
- ordinul de vânzare din 12 februarie 2004 nu a fost înregistrat în sistemul electronic, ca și cotație, S.S.I.F. executând direct tranzacția cross;
- lansarea ofertei la un preț cu 52% mai mare decât prețul mediu ponderat existent, respectiv la 10.000 lei/acțiune, reprezintă un calcul raportat la prețul ultimei tranzacții, de 4.500 lei/acțiune. în realitate, reclamanților li s-a imputat executarea tranzacției cross, fără a afișa cotația aferentă ordinului de vânzare și acceptarea sumei de 4.500 lei/acțiune, prețul fiind în măsură să dea indicații false cu privire la ofertă;
- prețul de 4.800 lei și 6.000 lei/acțiune a existat între 4 noiembrie și 11 decembrie 2002, după această perioadă prețul urcând constant și ajungând la 20.000 lei pe acțiune la 10 februarie 2003 și coborând la 15.000 lei /acțiune, în perioada 19 februarie - 12 august 2003;
- la momentul executării ordinului de vânzare exista o cotație fermă pe piață a acțiunilor, care, însă, nu a fost afișată;
- principiul celei mai bune execuții pentru client a funcționat numai pentru D.H.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții au încălcat prevederile art. 33 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2002, art. 74 lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002 și art. 130 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002, tranzacția cross încheiată la 12 februarie 2004 influențând în mod artificial prețul acțiunilor societății G.C. și dând indicații false cu privire la ofertă.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs, reclamanții Ț.D., M.C.H. și A.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele invocate de cei trei recurenți vizează următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a pronunțat sentința, fără a ține seama de calitatea de mandatar a S.S.I.F., care procedează pe piața de capital a tranzacțiilor, în conformitate cu ordinele clienților, în cauză prețul de vânzare a acțiunilor SC G.C. SA fiind stabilit de numitul I.V.
2. S-au perceput în mod greșit operațiunile specifice ale pieței de capital, afișarea în piață a ordinului de vânzare la preț fix (4.500 lei/acțiune) a acțiunilor SC G.C. SA, la care se referă instanța de fond, ducând la imposibilitatea realizării tranzacției. Singura soluție viabilă a fost aceea a căutării unui cumpărător și realizarea tranzacției cross, cu respectarea cerințelor legii.
3. Instanța de fond a interpretat în mod greșit împrejurarea că reclamanții ar fi fost sancționați pentru influențarea prin tranzacția cross a prețului mediu ponderat al acestei acțiuni, preț minim luat în considerare la autorizarea ofertei publice de cumpărare. De asemenea, în mod eronat s-a reținut că prețul de 15.000 lei/acțiune ar reprezenta cotația aferentă ordinului de vânzare, când, în realitate, acesta este prețul ultimei tranzacții cu acțiuni SC G.C. SA efectuată la data de 12 august 2003.
4. Soluția pronunțată de instanța de fond mai este criticată și pentru faptul că reține numai prețul la care s-au efectuat tranzacțiile înainte de tranzacția cross analizată, fără a se pronunța și asupra probelor privind prețul la care statul, prin A.P.A.P.S., a vândut pachetul de acțiuni G.C. în cadrul ofertei publice de cumpărare sau asupra prețului la care s-au efectuat tranzacții cu acțiuni G.C., în perioada următoare celei analizate.
5. Se mai critică și faptul că instanța de fond a considerat că la momentul executării ordinului de vânzare, ar fi existat o cotație fermă pe piață a acțiunilor G.C. care, însă, nu ar fi fost afișată, ceea ce nu corespunde realității, cotația pentru acțiunile menționate fiind inexistentă, ultima tranzacție efectuată fiind cu 6 luni în urmă și neexistând un potențial cumpărător.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 74 din Regulamentul nr. 3/2002, privind autorizarea și funcționarea societăților de servicii de investiții financiare, emis de C.N.V.M., S.S.I.F. și agenților săi le este interzis, între altele:
- să încheie tranzacții în scopul de a influența în mod artificial prețul valorilor mobiliare și/sau al instrumentelor financiare ori de a crea impresia unui volum ridicat al tranzacțiilor;
- să afișeze cotații sau să introducă pe piață ordine de natură să creeze o impresie falsă asupra prețului real de piață al unei valori mobiliare și/sau instrument financiar.
De asemenea, la art. 130 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, se prevede că prin manipularea pieței se înțelege efectuarea de tranzacții sau lansarea de ordine de tranzacționare care dau sau sunt în măsură să dea indicații false ori înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul instrumentelor financiare ori care mențin, prin acțiunea uneia sau mai multor persoane, prețul instrumentelor financiare la un nivel artificial ori care folosesc alte mijloace fictive sau alte forme de tranzacționare, încălcând practicile oneste.
Art. 33 din Regulamentul nr. 5/2003, privind oferta publică de valori mobiliare și alte instrumente financiare, emis de C.N.V.M., prevede că prețul în oferta publică de cumpărare va fi exprimat în lei și va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț dintre:
- prețul plătit de ofertant sau oricare dintre persoanele cu care acționează în mod concertat, pentru valorile mobiliare respective în ultimele 12 luni precedente lansării ofertei, și
- prețul mediu ponderat de tranzacționare pe piață a acțiunilor emitentului, calculat pe ultimele 12 luni, anterioare datei de depunere a documentației aferente ofertei publice de cumpărare.
în cauză, se observă că instanța de fond a reținut în mod corect că prin vânzarea acțiunilor, la 16 februarie 2004, la prețul de 4.500 lei/acțiune, care la ultima tranzacționare, efectuată la 12 august 2003, avuseseră prețul de 15.000 lei/acțiune, a fost influențat negativ prețul mediu ponderat pe emitent, încălcându-se dispozițiile art. 33 din Regulamentul nr. 5/2003, al C.N.V.M.
S-a mai reținut în mod corect că în cauză nu este vorba de o acțiune concertată a clienților, apărările formulate pe acest aspect, fiind irelevante.
Toate motivele invocate de recurenți, între care și cele privind calitatea de mandatar a S.S.I.F. ori prețul la care A.P.A.P.S. a vândut, ulterior, pachetul de acțiuni G.C., se dovedesc a fi lipsite de concludență, în raport cu normele legale prezentate.
S-a constatat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4990/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4999/2005. Contencios → |
|---|
